ComenteazăAni de-a rândul, breasla noastră a fost infiltrată, împănată cu neamuri proaste, infractori şi agramaţi de cea mai joasă speţă. Criza a produs şi lucruri bune, chiar dacă mulţi dintre colegii noştri sunt şomeri. Presa nu mai este o ţintă foarte râvnită de escrocii dâmboviţeni. Când începusem, cât de cât, să ne mai revenim, iar aici vorbesc de calitatea presei noastre cea de toate zilele, o ştire m-a izbit ca o palmă peste faţă.
Dan Octavian Vişan, profesorul de sport de la Jean Monnet care a fost acuzat de o elevă că ar fi violat- o, a fost ofertat de un post de televiziune, chiar în direct, să devină reporter. Cu Mădălin Ionescu am fost prieten ani buni. Era om la casa lui, cu doi copii, şi nu umbla după fuste, nu era dominat de pasiuni, de erotism. Ne-am despărţit după ce acesta “şi-a refăcut viaţa” cu o jună obraznică, iar el a ales să scuipe pe prietenii săi. Prieteni care, buni, răi, îi fuseseră alături şi la bine, şi la rău. Mă rog, nu sunt un moralist de serviciu, fiecare şi-a văzut de drum. Gestul lui Mădălin Ionescu jigneşte presa.
Nu am nimic cu profesoraşul, dar nu poţi angaja în mass-media un om asupra căruia planează vinovăţia, şi mai ales cea de violator. Presa nu a ajuns un penitenciar, o scursură a societăţii, un loc unde se poate refugia orice infractor! Ce vor crede oamenii? Audienţa nu justifică orice! Dar Mădălin, cu o soţie tânără, care trebuie întreţinută, l-ar angaja, probabil, şi pe Râmaru! Bani să iasă!