Liber la cuvânt / Redevenim «toleraţi» în ţara noastră?

“Să nu uităm”, spunea apostolul neamului, Nicolae Iorga. Ei bine, eu nu vreau şi nu pot să uit. Nu uit că am fost timp de secole o populaţie “tolerată” în Transilvania. Deşi eram majoritari şi la noi acasă, nu veniţi din pustiile Asiei. Iar asta a durat până în anul 1863.
Eu nu uit că, la 16 septembrie 1437, unui popor i se interzicea prin “uniunea frăţească” a nobilimii maghiare şi a clerului, a saşilor şi a secuilor dreptul de a se instala la oraşe, de a construi biserici din piatră şi de a-şi face case din acelaşi material. Da, românii nu au avut voie să stea în oraşe, iar mai târziu li s-a permis să circule pe stradă, dar nu pe trotuar!!! Decizia din 1437 nu a fost întâmplătoare, aceleaşi măsuri fiind luate şi de “Dieta Sălbatică” de la Pesta din noiembrie 1514!
Umilinţă? E puţin spus! Iar cum bine observă istoricul Ioan Talpeş, tot nouă ni se reproşează până în prezent “incapacitatea” de a crea civilizaţie. Păi dacă nu aveam dreptul de a sta într-un oraş, şi doar la ţară, ca iobagi? Şi iată că, în anul de glorie 2011, apare un maghiar care-l spânzură de Avram Iancu. Pe “crăişorul munţilor”, acest Hristos al românismului din ţara Ardealului, care a spus memorabilele cuvinte: “Sau punem pumnul în pieptul furtunii, sau pierim”. Şi nu păţeşte nimic, culmea, fiind un angajat al statului român! Ce credeţi că păţea în Franţa dacă- l spânzura pe Napoleon? Sau în Italia dacă- l atârna în ştreang pe Garibaldi? Vă spun eu: era linşat de viu! Nici poliţia nu-l scăpa!
Nu-i nevoie “să devenim din asupriţi asupritori”, cum spunea Iuliu Maniu, dar extremiştii maghiari au luat- o rău razna!

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro