Dincolo de pseudonegocierile pe care le poartă politicienii speriaţi de protestele din ţară, doar două mesaje merită comentate. Casa Regală consideră că protestele sunt generate nu doar de criza economică mondială, ci şi de “frustrarea” pe care o resimt românii la adresa politicienilor: “Fără nici o îndoială, criza economică mondială afectează România. Dar este, totodată, evident că protestele din ţara noastră merg mult mai departe decât atât: românii îşi exprimă frustrarea faţă de politicieni, care nu au privit niciodată dincolo de îngustele lor interese, care au fost mai mult ocupaţi cu mici dispute personale decât cu buna administrare a ţării”. Un mesaj de bun-simţ, o spun eu, care nu-s un monarhist. Mult mai importantă mi s-a părut reacţia Bisericii, care a anunţat că în cadrul viitoarelor şedinţe ale Adunării Naţionale Bisericeşti şi ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 15-16 februarie 2012, va fi dezbătută cu prioritate problema privind contribuţia Bisericii, prin cuvânt şi faptă, la schimbarea stării actuale de criză a societăţii româneşti. Comunicatul este destul de dur: “Biserica nu poate fi indiferentă faţă de suferinţa poporului pe care îl păstoreşte pe calea mântuirii”
. Deşi se precizează – absolut corect – din capul locului că Biserica este autonomă şi neutră din punct de vedere politic, comunicatul este un deget acuzator spre actualii guvernanţi. De obicei, comunicatele Bisericii sunt atât de diplomatice, încât par nefolositoare, inutile. Dacă ştii însă să le citeşti în nota diplomaţiei bisericeşti, vei avea multe surprize. Pe Dealul Patriarhiei, părinţii n-au uitat că aşa, întâmplător, săptămâna trecută, Patriarhul apărea în stenograme. Absolut banale, dar care-l transformau într-un fel de bancher veros sau în vreo persoană demnă de a-i fi înregistrat telefonul!