După un bombardament nimicitor, la patru zile de la începerea Operaţiunii Barbarossa, o impresionantă flotă sovietică a atacat Constanţa. Ruşii forţau debarcarea! Şase crucişătoare, împărţite în două grupe, plus o duzină de distrugătoare au lovit vechiul Tomis. În doar zece minute, peste 350 de proiectile au sfârtecat oraşul. Au intervenit bateriile de coastă. Româneşti, dar mai ales cele germane – care, fie vorba între noi, ne-au salvat. Cea mai impresionantă: Tirpitz, cu un calibru de 170, dar şide 280 mm. Nemţiiau spulberat tot. “Harkov” a fost lovită, iar “Moskva”, scufundată, deşi unii susţin că a dat peste o mină, după ce o zăpăcise “Delfinul”, singurul nostru submarin la acea oră. Nici un astfel de atac nu s-a mai încercat vreodată asupra Litoralului.
Când păşesc pe Litoral, pe plaja fierbinte, am o strângere de inimă în faţa cazematelor înecate-n alge sau în scaieţi. Pentru unii sunt un refugiu al dragostei sau toalete fără taxă. Aşa e viaţa! Unde au murit oameni şi a clocotit sângele, astăzi tinerii fac sex, se bronzează pruncii. Dar să nu-i uităm! Merită măcar netrebnica noastră amintire! Şi în nisip există sânge!
PS. Ar trebui remarcat că şi după fix 70 de ani, cazematele aratămai bine decât drumurile sau construcţiile postrevoluţionare! Pe vremea aceea, comisionul aparţinea Neamului Românesc