Liber la cuvânt / Ţăcăneala lui Mazăre

De câte ori îl văd, omul mă binedispune. Veselia sa este molipsitoare. Şi nu-i deloc un bufon, aşa cum l-au acuzat unii, care se ocupă cu îmbunatul curtezanilor de la putere. Pur şi simplu, emană chef de viaţă. Şi nici nu-i pasă de gura lumii sau de ce încearcă adversarii politici să-i facă. S-a dus la DNA, la PNA, la DGA şi unde l-au chemat ăştia. Degeaba! Lumea îl iubeşte şi a făcut treabă la malul mării, în bătrânul Tomis. Iese primar până se plictiseşte, nu s-a născut încă contracandidatul său.
Ştii că mulţi susţin că nu are o atitudine demnă pentru un primar, dar cei ca el sunt sarea şi piperul lumii. Ce, Jesus Gil y Gil, primarul din Marbella, Antanas Mockus, columbianul care a arătat fundul unor protestatari furioşi, au fost normali?
Mai am un motiv: tinereţea mea e similară cu a lui Mazăre. Bucureşteni, am făcut licee de mate-fizică şi visam să devenim ofiţeri de cursă lungă. Pe mine însă taică-miu nu m-a lăsat să dau la Institutul de Marină, deşi m-am tăvălit pe jos, am fugit de acasă… Citise bătrânul nu ştiu ce poveşti cu bromura în ceai, cu jocuri sovietice pe mare şi s-a speriat pentru plodul său. Asta-i viaţa!
Din punctul meu de vedere, atât timp cât constănţenilor le merge bine, Radu Mazăre poate să facă absolut orice. Vorba regretatului Florian Pittiş, mare fan Dylan: “Toţi suntem un pic luaţi!”.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro