Dincolo de glumă, au dispărut – şi vă rog să mă contraziceţi dacă greşesc sau mă înşel – locuri comune ale tuturor ăstora mai maturi, ca să nu zic în vârstă! Unde e cizmarul cartierului? Unde- i pensionara ochelaristă care îirepara mamei ciorapii? Aţi mai văzut croitor? Nu din ăsta de lux, gen creatori de modă, ci un tip cuminte, care să facă un tiv, să ia o măsură acasă, să schimbe un fermoar? E o ruşinesă munceşti cinstit dupăRevoluţie? Unde audispărut adevăraţiimeseriaşi? Da, ne-am făcut toţi intelectuali şi avem impresia proastă că, fiind posesorii unei diplome universitare, toţi trebuie să ne slugărească. Noi deja suntem cu mapa.
Problema e că nu mai există nimeni să ia lopata.Mie, unul, nu mi-e ruşine să muncesc! Am tăiat varză pe câmp, am plantat pomi la spaţii verzi, am scris poezii contra cost etc. Dacă nu făceam niştestudii, dar, uite, le exclud, nu mi s-ar părea deloc înjositor să fiu un bun meseriaş: un zugrav, un instalator, un ospătar, un administrator!
Munca,doar ea este cheia succesului în viaţa. Restul, gen noroc, soartă, pile, sunt vrăjeli ieftine! Să lăsăm deoparte boieria asta gen Dinu Păturică, să ne facem un examen sincer de conştiinţă şi să muncim onest! De lepre care mimează inteligenţa, cărora le e scârbă de muncă, e plină ţara!