Şi aşa legea era proastă! Daţi-mi voie să mă explic, pentru că am doi copii şi, asemenea tuturor părinţilor din această ţară, am trecut prin furcile caudine ale acestei situaţii aberante.
Ce faci cu copilul după 2 ani de îngrijire? La grădiniţă nu ţi-l primesc decât dacă a împlinit 3 ani. Creşe nu există. Aşa că bagi mâna adânc în buzunar şi îţi angajezi o bonă. Dacă-ţi permiţi, dacă nu, unul dintre părinţi – de obicei mama – va trebui, pe criza asta, să renunţe la muncă! Şi să stea acasă cu copilul, fără nici un leu, fără nici un ajutor.
Ei bine, acum perioada s-a lungit la 2 ani. Ia să vedem câţi români din ţara asta îşi pot permite să-şi susţină, dintr-un salariu, soţia şi un copil acasă. O leafă la trei persoane! Timp de doi ani! Nu-i mucenicie, nu-i prea mare jertfa? Mai lipseşte să plătim ca-n China, ca să ne putem înmulţi! Probabil doar bogătaşii vor avea copii, iar prosperitatea se va vedea în viitor, prin numărul plozilor: “Mamă, ce de bani are ăsta de are trei copii!”. Pentru că tot se apropie Crăciunul, trebuie spus că avem de-a face cu un guvern de Irozi, de ucigaşi de copii!