Funeraliile lui Kim Jong-il nu m-au şocat deloc. Dimpotrivă. Şi noi eram la un pas să păţim la fel. Ceauşescu pregătea şi el o dinastie roşie, iar Nicu era crescut în acest scop. Până şi locul de mormânt al “marelui cârmaci” fusese stabilit. În cartea-interviu “Adevăruri interzise”, Camil Roguski, arhitectul fostului lider comunist, dezvăluie că au existat două posibile zone în care s-ar fi dorit ridicarea unei construcţii noi şi maiestuoase, ce ar fi urmat să devină locul de veci al lui Ceauşescu. Prima dintre ele fusese desemnată pe locul actualei clopotniţe a bisericii de pe Dealul Mitropoliei, unde se află reşedinţa patriarhală. Ceauşescu s-a lovit atunci de refuzul PF Teoctist de a muta sediul Patriarhiei în Văcăreşti, aşa cum se preconiza. Evident, lui Ceauşescu i se spusese că se va înălţa un monument în cinstea victoriei socialismului, nu că urma să i se construiască propriul mormânt. Faptele, petrecute în anul 1987, sunt cât se poate de reale şi au fost confirmate în interviuri date după 1990 de fostul patriarh Teoctist, dar şi de Ion Dincă, cel însărcinat cu “rezolvarea problemei”.
Cum “popii” – vorba lui Dincă, zis “Teleagă” – nu au cedat, “tovarăşii” s-au reorientat, următoarea zonă pentru ridicarea monumentului fiind stabilită în zona Parcului Operei, aproximativ pe amplasamentul fostelor terenuri de tenis de câmp Venus, la intersecţia străzii Şerban Vodă cu Calea Plevnei şi peste drum de Casa Radio. Exact acolo unde acum e raiul homosexualilor ieşiţi la agăţat şi-ar fi dormit somnul de moarte Ceauşescu. Evident, îmbălsămat precum Lenin. Aşadar, ceea ce se petrece în Coreea de Nord era cât pe ce să ni se întâmple şi nouă. Noroc cu Ion Iliescu şi cu tovarăşii sovietici!