A mai apărut însă o specie: cioclii de ocazie. Lepre care aşteaptă decesul unor mari personalităţi pentru ca apoi, la catafalcul lor, să plângă cu lacrimi de crocodil. Indivizi care vor să-şi facă un nume, să iasă în evidenţă căţăraţi pe coşciuge. Care declamă amintiri inexistente, clipe de neuitat petrecute, evident, în taină, cu decedatul. În realitate, dacă era viu, îl scuipau între ochi. Dar au învăţat bine o lecţie: e bine să fii văzut la înmormântări. Marele public va crede că erai un prieten apropiat, un confident. Iar asta se numeşte, în limbaj de specialitate, transfer de popularitate, colectarea simpatiei…

Pe lângă aceşti profitori profesionişti, se pare că vedetismul loveşte şi în familiile celor plecaţi pe drumul cel fără de întoarcere. Soţul Mădălinei Manole a devenit o personalitate, iar, mai nou, Alexandru Briban, consortul sopranei sinucigaşe, ţine conferinţe de presă. La căpătâiul amărâtei care şi-a luat viaţa. E un star TV: plânge, îşi îneacă lacrimile, acuză, precizează. Ce film grotesc! Atât de mult ne-am dezumanizat? Transformăm durerea în artificii? Trişti saltimbanci, bieţi colivari ai sufletului!

 
 

Urmărește-ne pe Google News