La inceputurile ei, pe malurile mioritice, trupa Flamingo Boys includea 18 tineri, unul si unul, fibra de fibra. In arhipelagul nipon au plecat insa ceva mai putini, doar vreo 15. Baietii au fost obligati prin contract sa ia in prealabil cunostinta cu limba japoneza, pentru a nu fi total „extraterestri” la fata locului. Apoi, sa faca dovada cunostintelor lor de limba engleza, intrucat in obligatiile de serviciu intra si prevederea conform careia ii musai sa fie in stare sa intretina o conversatie cu o localnica doritoare de amanunte picante despre viata sau profesia unui stripper. Ce nu au insa voie sa faca baietii nostri? Exclus sa iasa cu clientele. Exclus sa socheze localnicii incalcand in vreun fel sau altul codul rigid de reguli nipone (pana si o traversare prin locuri nemarcate poate constitui o „viza” in alb pentru o neasteptata revenire in patrie). In rest, dupa cum au transmis deja celor ramasi acasa, niponele se arata momentan mai mult decat abordabile. Asta si datorita curiozitatii lor fata de europeni, rasa care nu are totusi prea multi reprezentanti in insulele nipone, chiar si in apropierea capitalei Tokyo, unde lucreaza ai nostri. Asa ca, daca vor fi atenti la tot si la toate, vor avea in cele minimum trei luni de contract, care se pot transforma chiar in sase, ocazia de a strange niste bani frumosi pentru niste zile ploioase, cum sunt in ultima vreme cele de pe la noi.