ComenteazăMarele oraș Wuhan, din China centrală, se pregătește să relaxeze semnificativ restricțiile impuse pentru controlul epidemiei izbucnite
încă din 2019 în metropola cu 11 milioane de locuitori.
Teoretic, din 8 aprilie, oamenii vor avea voie să părăsească orașul și provincia înconjurătoare, Hubei, dar doar dacă vor fi în posesia unui certificat de sănătate care să ateste că nu sunt infectați.
Dar cum arată viitorul lumii după pandemie? Incert. Oamenii sunt ezitanți și temători de o nouă eventuală carantină, lumea simte din plin efectele economice ale epidemiei, toți, absolut toți cetățenii poartă măști și autoritățile aplică cu strictețe măsurile necesare pentru evitarea unui nou val epidemic.
”Am fost atât de entuziasmată încât am izbucnit în plâns”
O tânără din Wuhan și-a relatat primele ore de libertate într-un jurnal preluat de The Guardian.
”În seara zilei de 30 martie, un voluntar din blocul meu mi-a zis că a vorbit cu paznicul și că rezidenții cu certificat de sănătate verde vor avea voie să iasă pentru cumpărături. Am fost atât de entuziasmată încât am izbucnit în plâns. Ultima oară când îmi părăsisem apartamentul fusese pe 26 februarie. Trecuseră deja 43 de zile”, scrie Guo Jing, o tânără activistă care luptă pentru drepturile femeilor.
Spre deosebire de alte colțuri ale lumii, orașul Wuhan a fost până acum într-o carantină totală. Rezidenții nu au avut voie să iasă nici măcar pentru cumpărături, care erau făcute de echipe de voluntari.
”Pe 31 martie am ieșit din bloc. În fiecare gospodărie, o persoană poate ieși acum pentru cumpărături, timp de două ore. Nu aveam planuri speciale. Voiam doar să văd orașul din nou cu ochii mei. Am trecut pe lângă un magazin care vinde produse tradiționale din Wuhan și am oprit să îmi iau 10 chifteluțe prăjite”, scrie Guo Jing.
Cele mai multe magazine sunt încă închise în Wuhan în momentul acesta, dar orașul a început să revină la viață.
”Cineva m-a întrebat la un moment dat: ”Care e primul lucru pe care îl vei face după carantină?”. I-am spus: ”O să merg pe malul râului și o să țip”. Așa că am plecat spre râu”, scrie tânăra.
”Am pedalat până acolo și apoi am mers pe lângă apă. Erau mulți oameni. Părinți cu copii, cupluri, oameni care pescuiau. M-am așezat pe o bancă, mi-am scos masca de protecție și dintr-o singură respirație am mâncat cinci chifteluțe. Erau zemoase, dar nu grase. Gustul era exact cum trebuie.
După ce am mâncat am mers pe lângă râu. Am ezitat puțin, apoi m-am întors cu fața la apă și am țipat: ”Aah!”. Două voci mi s-au alăturat. Una a țipat chiar de trei ori. Toți am fost închiși prea multă vreme. Ne-am sufocat. Am mai țipat de câteva ori. Mă simțeam energizată”, scrie tânăra.
Ce urmează după pandemie?
Cele două ore de libertate au trecut imediat. ”Să îți poți părăsi blocul e un pas mic. Să repornești orașul e un pas mult mai complicat”, scrie Guo Jing, care observă că efectele pandemiei vor fi resimțite mult timp.
Cum ni-i vom aminti pe oamenii care au murit? Cum îi ajutăm pe cei afectați de virus? Cum vom îmbunătăți situația pentru oamenii din Hubei, care sunt discriminați din cauza virusului? Multe afaceri au falimentat, iar oamenii și-au pierdut slujbele – cum le vom asigura supraviețuirea? Toate aceste întrebări necesită multă responsabilitate din partea guvernului și a societății. Până acum nu am văzut vreun set de măsuri complete anunțat.
Guo Jing, rezidentă din Wuhan:
Pe măsură ce viața din oraș revine la normal, tot mai multe discuții se nasc pe tema bilanțului real al epidemiei.
Orașul a raportat 2.535 de decese și zeci de mii de cazuri de infecție, dar tot mai multe informații sugerează acum că tragedia a fost mult mai mare, iar guvernul chinez a ascuns cifrele reale. Mii și mii de urne cu rămășițele celor decedați au apărut după ce trupurile victimelor au fost incinerate.
Numărul de infecții a scăzut acum, dar autoritățile și rezidenții se tem de un al doilea val epidemic, cauzat de cazurile importate.
”Tot ce vreau acum este să nu mai trec printr-o nouă carantină”, scrie tânăra din Wuhan.