Răzvan Luțac, din Cernăuți (Ucraina)
Până la votul de duminică, 31 martie, un scurt popas la cea mai frumoasă parte a Universității din Cernăuți. „Reședința”, așa cum e cunoscută, e formată din trei corpuri ridicate în secolul al 19-lea, timp de două decenii, după planul cehului Josef Hlavka. După ultimele renovări, arată minunat: acoperișul e un mozaic perfect, conservat parcă din anii 1800, iar cărămida portocalie face pereche bună cu soarele de după-amiază.
Plus grădinile verzi care flanchează clădirile Universității. Original, ale Mitropoliei Bucovinei și Dalmației din Cernăuți.
„Am venit din România” rezolvă totul
E în patrimoniul UNESCO și merită. Reporterul Libertatea a pătruns și înăuntru, în corpul principal, după o scurtă negociere cu paznicul care și-a dat seama că nu e student. Greu de văzut student în facultatea goală la 16 după-amiază, într-o zi de sâmbătă! Un „am venit din România, a fost greu până aici” a fost parola perfectă. Iar imaginile de interior sunt minunate, cu o arhitectură în care se potrivesc perfect expozițiile de pictură ale studenților și sala de marmură în care își desfășoară cursurile.
Plus că, în spate, e un parc în care tinerii se ascund perfect de orice înseamnă examen și stres.
Selfie plus tragedie
În fundal e un fel de peșteră blocată de două rânduri de garduri de sârmă. Studenții din apropiere știu povestea ca pe o legendă. „Sunt catacombe, tunele care duceau până în centrul orașului. Din păcate, acum mulți ani, un student s-a pierdut acolo. L-au căutat timp de trei săptămâni și n-au găsit nimic. Imediat după ce au renunțat la căutari au baricadat toate intrările în acele catacombe”, spun tinerii,
Chiar lângă tragedia din adânc, ei își fac selfie-uri cu primele flori de primăvară.
Pauză de mobil
În stânga de tot e Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”. Nu e o simplă catedrală – e chiar locul în care își țin cursurile și seminariile studenții de la teologie. Unii dintre ei sunt prezenți chiar la vizita ziarului. Dacă nu au discuții importante la telefonul mobil, pentru care întrerup rugăciunea, aceștia îi acompaniază pe preoții din altar.
Iar ucrainenii au o discuție interesantă cu reporterul Libertatea.
– Cum se înțeleg studenții la teologie cu ceilalți?
– Foarte bine. Vin mulți să se roage aici, înainte de facultate.
– Înainte de cursuri?
(râsete) – Înainte de restanțe, mai degrabă.
Mama și Armata
În timp ce ecoul rugăciunilor se aude de la singurul curs de sâmbătă, vorbim cu paznicul de la intrare despre curtea interioară. „Aici, când încep cursurile, rectorul se îmbracă în costum popular și se urcă la balcon. Pe peluza principală, unde nu poți călca acum, se adună studenții și îi ascultă speech-ul de început de an”, afirmă acesta.
Care, însă, încheie discursul cum nu se poate mai abrupt. „În rest, totul e de formă. Știți cum se zice în Ucraina? Doar două lucruri se interesează de tine toată viața. Mama și Armata!”.
Și se lasă seara peste Cernăuți.
Citește și: