- Am cunoscut-o în Austria, la Forumul
Internațional Alpbach. Tema de anul acesta al forumului a
fost “Libertate și Securitate”, două subiecte esențiale pentru situația ei. - Dictatura lui Robert Mugabe, la
putere din 1980 până în 2017, a făcut din Zimbabwe o țară în care curentul
electric încă e restricționat la 4-6 ore pe noapte, iar apa curentă, la două zile pe săptămână. Dar toate tranzacțiile se fac cu telefonul
mobil. - Zimbabwe e una dintre cele mai
corupte țări din lume (locul 160 din 180), unde răpirile sunt la ordinea zilei și trei
sferturi din populație trăiește cu mai puțin de 24 de lei pe zi.
Poliția secretă are un ciocănit specific. Și toată lumea știe acel ciocănit. Când l-am auzit, am înghețat. Știam ce urma să se întâmple. (…) În timpul ăsta, am sunat un prieten care stă în același bloc cu mine și i-am zis: «Dacă nu vii acum, o să mor».
Ruvimbo Samanga:
“Cine a rămas în Zimbabwe, fie se ocupă cu lucruri ilegale, fie moare de foame. Am plecat pentru că nu există nici o șansă reală de a-mi face un trai decent în țara mea. Sau cel puțin un trai decent și cinstit”, spune Rue.
Tânăra este acum seminaristă la o universitate din Africa de Sud și lucrează în cadrul unui program patronat de ONU. Iar activismul ei politic îi pune viața în pericol în fiecare zi.
Cultura
corupției și momentul de cotitură
Tatăl lui Rue era CEO-ul celei mai mari companii de azbest din Zimbabwe. Când acesta a descoperit nivelul de corupție din firma pe care o conducea, a vrut să facă lucrul ăsta public. Doar că guvernul avea alte planuri. În ziua când totul urma să iasă la iveală, bărbatul a dispărut pentru 24 de ore.
Doar după câțiva ani, mi-a zis că l-au amenințat cu arma și că l-au amenințat că îi vor ucide familia și pe el dacă o să facă publică vreo bucățică din corupția pe care a descoperit-o.
Ruvimbo Samanga
Din acel moment, viața lui Rue s-a
întors la 180 de grade. A fost forțată să renunțe la toate activitățile
extrașcolare și să trăiască înconjurată de pereți. Pereții școlii și pereții de
acasă.
Hărțuirea, nedreptatea și frustrarea
au obligat-o să vorbească liber despre abuzurile guvernului ei.
Când avea 17 ani, părinții ei au vândut tot ce se putea pentru ca ea să poată studia în Pretoria, Africa de Sud. Atunci a început și viața ei de activist politic.
”Știm unde stai!” -mesajul trimis de poliția secretă lui Rue
Activismul politic al lui Rue e
posibil în categoria “democrație digitală”, nu între granițele fizice ale țării
sale natele.
Rue inundă internetul cu ideologiile
pozitive pe care își dorește să le fi avut guvernul de acasă. Dar și critică
deschis regimul totalitar.
Doar că politicienii de acasă sunt puternic conectați la internet. Așa că toate postările sensibile trebuie șterse după o oră. Destul pentru ca urmăritorii ei să vadă mesajul. Dar și guvernul, uneori.
În Zimbabwe avem un serviciu de poliție secretă. Și odată, unul dintre ei mi-a trimis un mesaj pe Twitter cu adresa mea de atunci. Și ce voiau să spună, de fapt, e: «Știm unde stai».
Ruvimbo Samanga
Când teroarea e atât de prezentă în viața ta încât nici nu
mai e nevoie să îi dai un nume
În afară de ocazionalele amenințări
online mai mult sau mai puțin directe, Rue a scăpat de două ori de mâna
guvernului prin noroc chior.
Prima dată când i-a fost spartă casa
a avut noroc, era plecată. A găsit locul distrus complet, nici un bilet, nimic
furat. Însă pentru Rue nu puteau fi decât EI. Așa îi numește: EI.
A doua oară când EI au încercat să o prindă, Rue dormea. S-a trezit din cauza zgomotului încercărilor lor de a sparge ușa. Se mutase acolo doar de o lună, iar poliția secretă deja îi știa adresa.
Moartea vine ciocănind: 5 lovituri, 3 repetiții
Poliția secretă are un ciocănit
specific prin care își anunță victimele că sunt acolo. Cinci lovituri rapide,
trei repetiții. Asta a auzit și Rue înainte să vadă cum lanțul ușii începe să
cedeze. Agenții începuseră să spargă ușa.
Am sunat un prieten care stă în același bloc cu mine și i-am zis: Dacă nu vii acum, o să mor. El a adus paza la mine. Dar până a ajuns paza la mine, atacatorii deja părăsiseră cartierul
Ruvimbo Samanga
“Consider că libertatea de exprimare
e ceva pentru care merită să îți dai viața! Pentru că în mâinile cuiva care nu
are bani sau vreun altfel de putere, vocea ta e singurul lucru pe care îl ai”,
spune tânăra.
Una dintre cele mai bune prietene ale lui Rue a fost recent răpită de guvernul din Zimbabwe. Poliția secretă a bătut-o și a forțat-o să bea apă din canal. Totul pentru niște glume critice la adresa guvernului.
Lucrul ăsta, în loc să o sperie, a îndârjit-o și mai tare pe Rue.
Reporter: Dar, până la urmă, nu ar fi mai ușor să uiți de toate?
Rue: Când părinții mei suferă de foame sau când părinții mei nu au bani, sau nu au electricitate, sau când trebuie să se trezească la miezul nopții să gătească, sau când bunicul meu nu mai are o pensie, sau când verișoara mea a trebuit să recurgă la prostituție pentru că nu mai poate merge la școală. E greu să uiți de toate astea.
Recent, Zimbabwe a crescut importurile de energie electrică în încercarea de a crește numărul de ore de curent electric pe care le primește populația.
Cred că e timpul ca restul lumii să dea ceva înapoi Africii și să îi acorde o mână de ajutor.
mesajul unui refugiat african pentru restul lumii:
– Care ar fi mesajul unui refugiat african pentru europeanul de rând?
–În numele întregii umanități, cred că oamenii trebuie să acorde mai multă atenție Africii. Am făcut atâtea! Africa a alimentat întreaga revoluție industrială. Acelea au fost mineralele noastre, resursele noastre, munca noastră.