ComenteazăCâștigă aproape 9.000 de lei pe lună, au casă și mașină de la stat, plus alți angajați în subordine. Nu au făcut nimic special pentru asta, nu au studii și nici experiență în domeniu.
Dețin, însă, ingredientul secret: o mamă sau un tată politician. Uneori, chiar pe amândoi. Și cum renumele primează, mulți copii de politicieni au ajuns în funcții-cheie în stat.
Unii se laudă cu „materia genetică” sau simpla inspirație, alții…cu lenjeria intimă. Este cazul fiicei unei senatoare PSD, ajunsă de la simplă candidată în costum de baie pentru un post de prezentator meteo, la postul de vicepreședinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Nu e nimic ilegal în a-ți promova copiii, nici măcar în funcții în stat, dacă ele sunt poziții numite, nu câștigate prin concurs.
Și pe asta se bazează și ei, întrebați ce îi recomandă pentru respectivele posturi.
Toți recunosc că familia i-a pus acolo, dar tot ei spun că-și merită locul și că nu e nimic în neregulă cu asta. Pentru ei, politica a ajuns o afacere de familie, și una chiar profitabilă.
Andreea Arcan – vicepreședinte la funcționarii publici
Numele Andreei Arcan Apostol poate nu vă spune multe. Dar, pentru județul Neamț, numele Arcan a cântărit suficient cât să o ducă pe Andreea direct în funcția de vicepreședinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, cu poziție de secretar de stat.
Este fiica senatoarei PSD Emilia Arcan și asta a contat cel mai mult.
„Pentru a ocupa o astfel de funcție, trebuie să fii un om politic, că e o numire pe criterii politice, nu dăm concurs”, spune ea.
Și apoi își prezintă diplomele din CV. Două facultăți, două masterate, un modul psihopedagogic și un doctorat pe vine, adaugă ea.
Nimic în legătură directă cu activitatea la ANFP, însă. Se laudă, totuși, cu experiența de jurnalist. A fost prezentator la diferite televiziuni locale, timp de aproape cinci ani.
„Munca în televiziune m-a maturizat foarte mult. Un tânăr din ziua de azi n-ar putea avea acces la lucrurile acestea lucrând în domenii în care nu au contact cu personalități, cu oameni de valoare, așa cum faci în televiziune”, explică Andreea Arcan, pentru Libertatea.
Din costum de baie, în costum de secretar de stat
Dar Andreea Arcan n-a reușit chiar din prima să intre în televiziune. În urmă cu zece ani, ea a vrut să prezinte meteo. Așa că a dat o probă, printre altele, în costum de baie. N-a câștigat.
„Lucrul acestea e un lucru firesc. Am respectat niște reguli impuse de acel program, a fost într-un cadru extrem de prietenos, vizibil, nu cred că este rușinos, cu atât mai mult aveam doar 19 anișori și eram o tânără care făcea pași pentru o carieră în televiziune. Cred că a fost o chestie interesantă să rămân printre ultimele cinci finaliste”, ne-a spus cu mândrie.
Așa că numele mamei a venit în ajutor. Mai mult ca inspirație, susține Andreea Arcan, nicidecum ca greutate politică.
„Dacă-mi permiteți să nu fiu modestă, mama e o imagine reprezentativă în județul Neamț, dar nu m-a ajutat să ajung în această funcție cu o recomandare, ci doar cu sfaturi. Dar toată lumea m-a identificat prin prisma ei”, adaugă ea.
Cât despre faptul că, iată, vedem poate prea mulți copii de politicieni în funcții publice, Andreea crede că este vorba tot despre inspirație de la părinți. Dar ne dă asigurări că ei „gândesc cu mintea lor”. Ca atare, cea mai mare realizare a ei, vizibilă și în CV, e că a condus o firmă. Și o spune „fără modestie”, „a fost foarte aplicată și responsabilă”.
Remus Munteanu – de la portar de fotbal, la secretar de stat în MTS
La Ministerul Tineretului și Sportului (MTS), s-a strecurat Remus Munteanu, în funcția de secretar de stat. Tatăl său, Ioan Munteanu, s-a retras din politică și a intrat sub control judiciar pentru trafic de influenţă şi spălare de bani.
„Ţinând cont de experienţa tatălui meu – şi am avut multe lucruri de învăţat de la el, şi probabil dacă urmăriţi activitatea lui, aşa, nu ştiu – să spunem că materia genetică există şi poate pot să fac ceva”, spune Remus Munteanu.
Pentru cariera publică s-a pregătind stând în poartă, căci Remus Munteanu s-a remarcat ca portar de fotbal la FC Ceahlăul.
„Nu pot să spun că am mare experienţă, dar nu cred că a venit nimeni cu experienţă să zică: gata, am venit eu cu experienţă, o să fac nu ştiu ce”, explică Remus Munteanu.
Există, totuși, „o mică legătură” între funcţia tatălui său şi ascensiunea proprie în politică. Și o spune chiar el, cu inima împăcată.
„Oricare îşi pune vreun semn de întrebare ar trebui să verifice activitatea mea, care o am de 4 luni, de când sunt aici, cu ce am făcut bine, ce am făcut rău, să pună în balanţă, apoi să spună dacă este OK. Dacă ei hotărăsc că nu este OK, eu îmi iau bagajele şi am plecat”, dă el asigurări.
Tudor Buzatu, secretar de stat la Ana Birchall
Tudor Buzatu are nu unu, ci doi părinţi politicieni: pe Dumitru Buzatu, preşedintele Consiliului Județean Vaslui, şi pe Gabriela Creţu, senator PSD.
„M-am gândit de multe ori la chestia aceasta. Cred că, dacă sunt rudă cu un politician sau cu doi chiar, ar trebui să-mi fac un harakiri sau ceva”.
Tudor Buzatu este secretar de stat în aparatul de lucru al vicepremierului Ana Birchall, cea care se ocupă de implementarea parteneriatelor strategice ale României. Iar politica, la fel ca medicina, se poate moşteni, motivează el.
„Sunt rudă de politician. Să-mi fac harakiri?!”
„Dacă părinţii mei erau doctori şi le urmam cariera, ar fi fost totul OK. Dacă părinţii mei sunt politicieni şi le urmez cariera, evident că este vorba despre nepotism, de pile, de orice altceva decât de un lucru normal”, explică el.
Îl întrebăm dacă este însă moral ca nu doar profesia să se moştenească, ci şi funcţia.
„Promovarea este tot prin muncă. Eu am crescut în sediul PSD, iniţial în sediul FDSN, după aceea PDSR, apoi PSD”, spune Tudor Buzatu.
El mai spune că nu este nimic greşit în a fi promovat politic în funcţii publice, atât timp cât nu sunt funcţii de experţi. Sfatul său pentru tinerii „foarte deştepţi, cu trei facultăţi”: să se implice.
„Eu ştiu, admit, sunt oameni mult mai inteligenţi sau mai bine pregătiţi decât mine în lumea asta, dar trebuie să se şi implice, să-şi asume o orientare, nişte idei”.
În final, l-am întrebat şi dacă numele său de familie a contat, totuşi, în primirea funcţiei: „Probabil că a contat în vreun fel, dar nu neapărat ăla în care insinuaţi dumneavoastră”, conchide Tudor Buzatu.