„Roni, uite că am venit să te văd, a venit cineva să-ți facă reclamă!”, îi spunem fotbalistului bucureștean, care a deprins tainele sportului-rege la Academia Gică Hagi, a trecut pe la juniorii lui Twente și Feyenoord și a declarat, înainte de meciurile cu Andorra și Belarus, din preliminariile Euro 2024, că putea fi luat în calcul și el pentru convocarea la națională.
„Lasă, lasă, nu mai vreau să vorbesc, o să las să mă recomande doar ceea ce fac pe teren. Visez la națională, normal, vor veni toate la timpul lor”, reacționează Deaconu, 22 de meciuri, două goluri și 5 pase decisive în acest sezon. Noi nu stăm pe bancă aici”.
Roni a sosit la stadion într-un Suzuki pus la dispoziție de club, compania japoneză fiind unul dintre sponsori și cea care și-a „împrumutat” numele stadionului..
Cel mai liniștit trafic și cei mai severi polițiști
„În Polonia e cel mai liniștit trafic! Nimeni nu te claxonează, toți au răbdare cu tine, chiar dacă ești începător”, subliniază Deaconu.
Însă poliția nu te iartă, oricine ai fi: „Am lăsat mașina trei minute într-un loc unde parcarea era interzisă și m-am trezit cu roțile blocate. N-a contat că scria mare Korona Kielce pe autoturism! A rezolvat clubul, cumva”.
Kielce, oraș în partea central-sudică a Poloniei, are în jur de 200.000 de locuitori. „În centru, zici că ești în Piața Mare de la Sibiu”.
Urbea, cuminte și cochetă, se află în mijlocul Munților Świętokrzyskie, Munții Sfintei Cruci, pe malul râului Silnica.
Petrolul, în galben-roșu
Vibrează pentru handbal, unde echipa a cucerit Champions League, în 2016, are 18 titluri și 17 Cupe. Dar și pentru fotbal, stadionul fiind mai mereu plin.
„Seamănă cu atmosfera de la Petrolul, de la Ploiești”, explică Roni.
„E o viață frumoasă aici, m-am acomodat bine, avem noroc că e Pawel Golanski director sportiv, fostul jucător de la Steaua. Suntem doi români și ne este mai ușor. Da, este un oraș care trăiește pentru sport. Avem 10.000 de suporteri la fiecare meci”, explică mijlocașul ofensiv.
Fotbalul polonez este în anticamera celor mari. Este foarte iubit, sunt suporteri cu stadioane noi și infrastructura este super, este un campionat bun.
Ronaldo Deaconu:
CR7, „Grăsuțul” și numărul 13, care îi poartă noroc
Fan Cristiano Ronaldo, botezat însă după numele „Grăsuțului” (al lui Ronaldo, brazilianul), al cărui suporter era tatăl lui, Roni poartă numărul 13 la Korona. Îi aduce noroc, e ziua lui de naștere.
Are două goluri în acest sezon, unul dintre ele fiind ales reușita etapei. „Mi-a venit mingea un pic sărită, am pus-o jos din preluare și am lovit-o cu șiret interior, cu un pic de efect exterior”, povestește biomecanica șutului.
„Sunt execuții pe care le exersez foarte mult la antrenamente. Execuția asta am exersat-o toată săptămâna dinaintea jocului, mă bucur că mi-a ieșit în meci”, adaugă el.
La Hagi de mână cu bunica, la școala olandeză, pe cont propriu
În timp ce vorbim, un bărbat dă ture de teren. Ca un maratonist: „E Kamil Kuzera, antrenorul. Are 40 de ani, dar ar putea intra în orice moment. A fost un fundaș tare, a jucat ani buni aici”.
„La academia domnului Hagi am învățat foarte multe. Am plecat acolo cu bunica mea, să aibă grijă de mine și m-am simțit foarte bine. Este singura academie din România care se poate bate de la egal la egal cu cele din Vest. Mi-au prins foarte bine cei 2 ani acolo”, recunoaște Roni.
A urmat Olanda, 4 ani, „școala olandeză te formează și ca jucător, și ca om. Am lucrat cu Patrick Kluivert, la Feyenoord, cu Roy Makaay, la Twente. Acolo m-am maturizat, am fost obligat să învăț limba și engleza, la perfecție. Ca fotbal, totul la superlativ”.
În Olanda, se joacă același sistem la toate grupele, de la under 6 în sus, aveau filozofia asta să lase jucătorii liberi, să nu țipe la ei, să poți să-ți arăți personalitatea.
Ronaldo Deaconu:
În campionatul polonez, salariul mediu este în jur de 12.000 de euro pe lună, iar banii vin mereu la timp. Deaconu a tot avut ghinion să joace la echipe cu probleme financiare, cum s-a întâmplat la Gaz Metan Mediaș sau în China, la Shaanxi.
„Mi-am recuperat o parte bună din bani, au fost obligați de FIFA să facă plata. Am avut o relație bună cu ei și mi-am făcut treaba cât am fost acolo. Nu a fost vorba de faliment, chiar înainte să ajung acolo, a decedat sponsorul principal și a fost greu până s-a ales unul nou”, spune Roni.
„Brici” și regretul său: „Puteam lua titlul la Craiova”
Între timp, lângă noi a apărut și Marius „Brici” Briceag, fost la CSU Craiova sau FCSB, titular la Korona ca fundaș stânga, după ce s-a transferat în iarnă, de la U Cluj.
„Poate era ultima mea șansă să prind un contract în afară, așa că nu am ezitat. Am zis să vin să pun umărul la salvare. Avem o serie foartă bună începând din iarnă, suntem deasupra liniei, cu patru puncte”, spune „Brici”.
Nivelul este mult mai bun decât în România, se aleargă mult mai mult, se bagă „materiale”
Marius Briceag:
Marius a jucat cinci ani la CSU Craiova, cu care a cucerit Cupa României: „Sincer, la ce echipă aveam, cu Mitriță, Alex Băluță, Gustavo, Zlatinski, cred că puteam lua titlul”.
A fost și la FCSB, de unde spune că a plecat fiindcă dorea să joace meci de meci, „nu am avut vreo contră cu Gigi Becali”.
„Îmi place foarte mult Farul, joacă un fotbal foarte bun și cred că Farul o să câștige campionatul anul acesta”, pronostichează piteșteanul, care l-a remarcat pe tânărul atacant Mazilu, „un jucător foarte bun și de viitor”.
Marius așteaptă încă un copil
Marius stă atât de aproape de stadion, încât spune că-și va lua o trotinetă electrică, să ajungă mai simplu la teren. Stă cu ochii pe telefon. Soția și fetița, Ingrid, 5 ani, au plecat în România. „Ramona e gravidă”, mărturisește. Nu au vrut să știe dinainte ce va fi, fată sau băiat, până la controlul din România. Bucuria de a fi din nou părinte îl umple de bucurie.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro