Libertatea, la 30 de ani – ziarul care a ieșit pe geam și a intrat pe ușă

Primele exemplare le-am aruncat pe geam din Palatul Universul. Strada Brezoianu era plină de lume, oamenii aflaseră de la televizor că va apărea Libertatea, cea care până atunci se numise Informația Bucureștiului.

Octavian Andronic, primul redactor-șef al ziarului de după Revoluție:

“Nimeni nu mai știe cine a propus numele Libertatea pentru ziarul pe care l-am scos chiar în după-amiaza zilei de 22 decembrie”, spune Octavian Andronic. “Din redacție s-a auzit o voce: să-i spunem Libertatea!”. 

Mișcările de protest începuseră cu aproape o săptămână în urmă și se formase deja un folclor spontan al scandărilor de baricadă. În primele zile, la Timișoara, printre alte revendicări, se strigase “Jos Ceaușescu!”, “Jos comunismul!”, “Noi suntem poporul!”, “Armata e cu noi!” și “Azi, în Timișoara, mâine, în toată țara”. 

Recomandări

Este victoria Ucrainei un obiectiv asumat al politici externe românești? De ce alegerile prezidențiale sunt mai importante ca oricând

Apoi, la București, mulțimea începuse cu “Ti-mi-șoa-ra! Ti-mi-șoa-ra!”, ca o incantație care a zdruncinat geamurile Hotelului Intercontinental. În seara zilei de 21 se ridicase dintre oameni și țipătul “Ceaușescu judecat, pentru sângele vărsat”, ceea ce părea o utopie, căci secretarul general al Partidului Comunist Român părea de nezdruncinat, în ciuda faptului că devenise singurul regim din Europa care trăsese în propriul popor după cel de-al Doilea Război Mondial.

Au venit zorii de 22 decembrie 1989 și milionul de oameni care a ieșit în stradă în București, o mulțime hotărâtă și răzbunătoare, căci era limpede că nebunul era în stare să ne omoare pe toți și că ziua aceea devenise una de “care pe care”. 

După ce elicopterul cuplului prezidențial a fugit, s-a auzit scandarea de pe stadioane: “Ole, ole, Ceaușescu nu mai e”. Dar strigătul cel mai des întâlnit în acea zi astrală a României a fost “Libertate! Libertate!”. 

Recomandări

Patimile juridice ale Arhiepiscopului Teodosie: Ierarhul a fentat legea penală de două ori, iar acum se pregătește să repete figura a treia oară

Acești oameni au dat, în fond, numele ziarului.

Intrat în patrimoniul trustului elvețian Ringier la 5 ani după ziua magică a botezului democratic, Libertatea a rămas un ziar românesc. A avut perioade bune și răstimpuri modeste. În 30 de ani de viață zbuciumată, a reușit tiraje de un milion de exemplare, dar și identificări, meritate, cu “fata de pagina 5”. 

De câțiva ani, ziarul și site-ul sunt într-un proces de schimbare, într-o încercare de revenire în serviciul public bazată pe un efort de echipă.

Nu știm dacă vom reuși.

Dar, în fond, suntem ziarul care a ieșit pe geam, aruncat direct în brațele oamenilor din stradă, și a revenit către public pe ușă. 

Drept recunoștință pentru munca tuturor redacțiilor succesive și cu prețuire pentru oamenii care cred în implicare cetățenească, azi retipărim cele 4 pagini de atunci.

Libertatea a fost redacția care a prins cea mai importantă știre a istoriei României din ultimii 80 de ani: renașterea democratică a țării.

Recomandări

Alegerile despre care nu vorbește nimeni. Un Parlament de „ciucănari”, „ciolăcari” și „șoșonari”?

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro