„Ceaușescu conducea o butaforie”, a spus Mădălin Hodor, referindu-se la faptul că Ceaușescu a construit România în așa fel încât să pară totul perfect, ca un decor de teatru.
Istoricul a vorbit, invitat în emisiunea lui Tetelu, despre cum a început Revoluția română, despre economia comunistă și despre căderea regimului ceaușist.
Mădălin Hodor este absolvent al Facultății de Istorie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi și bursier Socrates la Facultatea de Istorie a Universităţii Angers din Franța. Este cercetător în cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivei Securităţii – CNSAS încă de la înființare.
Industria din România nu a fost gândită să funcționeze pe ramuri diferite, așa cum ar fi trebuit.
Mădălin Hodor:
Visul măreț al liderului comunist a fost industrializarea României, însă, spune Mădălin Hodor, ideea de a industrializa forțat o țară bazată în principal pe agricultură nu a fost bună.
„Industrializarea forțată nu a fost potrivită pentru un țară preponderent agricolă. Ceaușescu a moștenit ideea asta de la Dej și a pornit o industrializare forțată. Încep marile fabrici să fie construite pe principiul: lasă că o să facem noi o super industrie, o să ne dezvoltăm și o să producem, o să exportăm. Dar el nu a construit-o într-un mod care să funcționeze, gândindu-se că fiecare ramură trebuie să funcționeze independent. El a construit-o monofuncțional”, explică Hodor.
Datoria externă făcută de Ceaușescu
Pentru a construi o întreagă industrie era nevoie de mulți bani, pe care România nu îi avea. Așa că Ceaușescu a împrumutat de la Banca Națională și de la Fondul Monetar Internațional, cu girul Statelor Unite, peste 20 de miliarde de dolari. În 12 aprilie 1989, Ceaușescu anunța că întreaga datorie a țării a fost achitată, după 14 ani. Un timp record.
„Brejnev (n.r. – Leonid Brejnev, fostul Secretar General al Partidului Comunist al URSS) i-a spus lui Ceaușescu că cea mai mare problemă este datoria externă, și i-a rămas lui în cap chestia asta, să nu fim datori. Ce se întâmplase de fapt ținea de ce făcuse el deja, nu mai putea să întorcă timpul. El făcuse o porcărie, iar porcăria se numea industrializarea forțată”, spune Hodor.
Petrolul românesc, o legendă din al Doilea Război Mondial
Istoricul a demontat, în contextul discuției despre economia românească, și mitul conform căruia armata germană era dependentă de petrolul românesc în al Doilea Război Mondial:
„Petrolul românesc este o legendă. Nu era suficient atunci, în al doilea război mondial. Pentru a trăi din petrolul românesc, armata germană avea nevoie de două Românii”.
Petrolul românesc nu era suficient nici în era comunistă, relatează Hodor, astfel că Ceaușescu a încercat să-l obțină de la Iran și Irak.
„Economia ceaușistă nu era bine gândită. Au spus că vom lua petrol din Iran și din Irak, facem producție mare și din ce vindem plătim și datoria și rămânem și cu bani. Problemele au fost marea criză din 1970 și războaiele din Iran și Irak. S-a dus cu planul acesta, și atunci România a devenit 80 la sută dependentă de URSS pentru materia primă. S-a trezit cu o uriașă industrie și cu zeci de mii oameni, care trebuiau plătiți”, mai spune Hodor.
Oamenii nu erau plătiți cu lunile
Pentru a justifica cumva neplata salariilor, liderul comunist îi plătea doar dacă făceau norma. Însă de multe ori, oamenii din fabrici nu aveau ce să muncească, pentru că nu aveau materia primă, care nu mai ajungea în țară.
Pe partea cealaltă, povestește istoricul, inginerii din fabrici mințeau în rapoarte cu privire la cantitatea de producție, pentru ca oamenii să-și primească salariile.
„Era o piramidă de miunciuni, era o ficțiune, nu aveau nimic, raportările erau false. Se fura din fabrici direct de pe bandă. Se luau piese de la produsele finalizate și erau puse la cele care trebuiau făcute luna următoare. Economia lui Ceaușescu este un mit fals. Erau oameni care luni bune nu erau plătiți”, explică Mădălin Hodor.
La noapte se dă ora înapoi. Vezi cum trece România la ora de iarnă 2024!