Comentează”Eu vorbesc despre locurile în care ajung, nu-mi aduc tragediile mele. Și, în general, vorbesc despre condiția muncitorului. În acest caz, chiar s-a potrivit contextul. Dar drama noastră din Germania este replicată de alții care o duc mai nasol, care sunt mai din Est”, spune Dan Perjovschi, al cărui ochi pentru încărcătura politică și socială a artei l-a făcut să umple pereții Muzeului Horst-Janssen din orășelul saxon Oldenburg cu pagini ale ziarelor Libertatea, Adevărul și revistei 22.
De la soarta culegătorilor de sparanghel din Germania, la povestea sutelor de sezonieri români care au luat coronavirus printre hălcile de carne din abatorul Tönnies, a căpșunarilor din Spania și a muncitorilor arabi abandonați de-o firmă românească la marginea Sibiului, toate aceste fire narative au în comun arbeit (n.r. – muncă în germană).
Artistul plastic a scris cu negru acest cuvânt peste paginile de ziar din Libertatea care au expus în ultimele luni ce înseamnă munca celor mulți și vulnerabili, a mâinii de lucru ieftine pe care se bazează industrii întregi, fie că vorbim de cele din Germania sau de șantierele școlilor și spitalelor din România.
Cumva, metaforic și puțin forțat, și eu sunt un muncitor sezonier. Că și eu mă duc să fac expoziții în Germania.
Dan Perjovschi, artist plastic:
Viziunea artistului în căutare de condiții mai bune în galeriile și muzeele din străinătate e undeva în spatele acestei expoziții. Sunt povești despre muncă și vulnerabilitatea celor mulți în vremuri din ce în ce mai imprevizibile. ”Virusul nu a făcut decât să accentueze aceste lucruri”, zice Perjovschi.
“Rich dont care”, pe fruntea lui Ion Țiriac
”Bogaților nu le pasă” stă scris pe fruntea lui Ion Țiriac de pe prima pagină a ziarului.
În jurul lui e țesut materialul din Libertatea în care miliardarul sare în apărarea amicului său german, magnatul Clemens Tönnies, și publică state de plată anonimizate, care ar arăta că unii muncitori români câștigă și 3.000 de euro pe lună la abatorul unde aproape 1.000 au făcut COVID-19.
Sunt mixte articolele, că sunt și de-ai noștri care spun că trăiesc un an din ce câștigă la cules sparanghel în Germania. Am încorporat inclusiv o pagină despre aniversarea a 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Că pentru noi asta a însemnat începutul libertății. Libertatea de a merge și a culege sparanghel și căpșuni și tot ce trebuie. La muncă.
Dan Perjovschi, artist plastic
Plecarea în Vest nu a adus pentru români doar condiții de muncă groaznice în abatoare ori în mijlocul unor câmpuri străine, ci și posibilitatea de a-și lua viața în propriile mâini, de a-și ridica o casă, a face nunta copiilor ori a ieși din sărăcie. De asta, Perjovschi evită să privească exclusiv critic fenomenul sezonierilor români din vestul Europei.
Personal, căderea aceluiași zid a însemnat pentru Dan Perjovschi o eliberare a încărcăturii politice, ce până atunci și-o camufla cu mare grijă în tablouri. ”Acum pot să scriu direct pe fațada unui muzeu despre angst (angoasă n.red.) și arbeit (muncă). Și asta e o mare fericire pentru mine și în același timp o răspundere”.
Criza COVID a lovit din plin în presa scrisă, asta în contextul în care restricțiile din perioada stării de urgență au făcut și mai grea distribuția ziarelor la chioșcuri, deci implicit la public.
”Era unul dintre puținele ziare care ieșeau pe hârtie în perioada asta. Iar eu nu am avut acces la ziare din străinătate. Am avut Libertatea și câteva numere ale revistei 22”, spune artistul român, care a încorporat în lucrare totuși și câteva ediții din Suddeutsche Zeitung, unul dintre cele mai mari ziare din Germania.
Desene și pe fațada muzeului
Dan Perjovschi a acoperit cu desene și fațada Muzeului Horst-Janssen. Iar în contextul pandemiei, celebrele sale desene de pe fațadele galeriilor accesibilizează arta.
”Nu mai trebuie să intri în muzeu, vezi expoziția din afară. Căci în interior nu am avut voie să fac vernisaj cu mai mult de 16 oameni. Deci am făcut trei vernisaje unul după altul și cu fiecare am stat de vorbă, a fost un tur de forță”, menționează Perjovschi.
Expoziția va rămâne până pe 13 septembrie la Muzeul Horst-Janssen din Oldenburg, iar mai apoi, artistul speră să o mute la Muzeul Ludwig din Aachen, tot în Germania.
Asta pentru că expoziția actuală este o combinație de lucrări noi și piese mai vechi, inclusiv un zid de peste cinci mii de desene intitulat ”Anthropoteca”, realizat în 1992 și care se află în colecția Muzeului Ludwig.
”Expoziția aste e un fel de sărbătoare a desenului, dar cu implicație politică. Pentru mine a existat întotdeauna în artă o încărcătură socială”, spune Perjovschi.