ComenteazăCând spui “grătar” te gândeşti, întâi de toate, la cel preparat cu ajutorul brichetelor de cărbune şi cu jar.
Şi pe bună dreptate: preparată astfel, carnea rămâne fragedă şi suculentă, iar aroma ei specifică face toţi banii. Pe de altă parte, aceasta este şi cea mai pretenţioasă metodă de a prepara un grătar, iar cel care-l pregăteşte trebuie să fie foarte priceput, ca să nu se ardă friptura.
Dar poţi opta şi pentru alte variante de grătar, în funcţie de starea vremii, de spaţiul în care vei găti şi, evident, de bugetul de care dispui.
Grătarul cu gaz este uşor de pus în funcţiune, are un control eficient al temperaturii, este uşor de mânuit, nu produce funingine şi cenuşă. Dar trebuie să fii foarte atent cât timp laşi carnea să se prăjească, fiindcă pe acest tip de grătar îşi pierde mai repede suculenţa şi se usucă.
Grătarul electric îl concurează cu succes pe cel cu jar, prin timpul minim de preîncălzire şi reglarea cu precizie a temperaturii (ce reduce riscul de a se arde preparatele). Poate că ceafa de porc şi mititeii nu sunt la fel de savuroşi fără aroma de cărbune, dar scapi de fumul înecăcios şi nu vei avea de curăţat cenuşa.
Preferi barbeque?
Cei care pun semnul egal între grătar şi barbeque pierd din vedere un lucru: cele două diferă prin modul de gătire. Grătarul presupune o temperatură mare şi un timp mai scurt de preparare, iar barbeque înseamnă preparare la o temperatură mai scăzută, carnea gătindu-se mai lent.