ComenteazăZeci de țări se confruntă cu o criză de oxigen care ar putea genera „un colaps total” al sistemelor sanitare, pe fondul creșterii numărului de cazuri de COVID.
Biroul de Jurnalism de Investigație a analizat datele oferite de mai multe rețele și organizații nonguvernamentale – Every Breath Counts Coalition, NGO Path și Clinton Health Access Initiative (CHAI) – pentru a afla care sunt țările care au probleme cu rezervele de oxigen.
A aflat că 19 țări, printre care India, Argentina, Iran, Nepal, Filipine, Malaysia, Pakistan, Costa Rica, Ecuador sau Africa de Sud, riscă să rămână fără oxigen, după ce au înregistrat cereri uriașe începând din martie – o creștere de cel puțin 20% – în vreme ce au vaccinat mai puțin de 20% din populație.
Îngrijorarea este că și alte țări din Asia sau Africa sunt acum la risc – Laos sau Nigeria, Etiopia, Malawi și Zimbabwe, care nu au un sistem robust de livrare a oxigenului, ceea ce înseamnă că o mică creștere a cererii poate genera mari probleme.
Multe dintre aceste țări s-au confruntat cu crize de oxigen și înaintea pandemiei, a explicat Leith Greenslade, coordonatoare a Every Breath Counts Coalition (Coaliția Fiecare Respirație Contează). Dar creșterea cererii a împins sistemele sanitare la marginea colapsului.
„Situația de anul trecut și din nou, din ianuarie anul acesta, în Brazilia și Peru, ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă”, a spus ea.
„Dar lumea nu s-a trezit. Ar fi trebuit să înțelegem că India va urma, după ce s-a întâmplat în America Latină. Și acum, ar trebui să știm ce se va întâmpla în unele orașe mari din Africa”, a avertizat ea.
O posibilă criză regională în Asia
India este una dintre țările care s-au confruntat cu o lipsă de oxigen, în condițiile unui val de COVID agresiv care încă mai face ravagii.
La mijlocul lunii mai, India avea nevoie de 15,5 milioane de metri cubi de oxigen pe zi numai pentru pacienții cu COVID, adică de 14 ori mai mult decât în martie.
Drept răspuns, autoritățile au interzis exportul de oxigen lichid și îmbuteliat.
Dar experții sunt îngrijorați acum de soarta vecinilor din Pakistan, Nepal, Bangladesh, Sri Lanka sau Myanmar, unii dintre aceștia depinzând de oxigenul produs în India.
„Putem să ne imaginăm că dacă ajung la un vârf (de infectări) în același timp, atunci situația ar putea fi și mai rea, deoarece India are nevoie de toată rezerva”, a spus Zachary Katz, vicepreședinte pentru medicamente esențiale la CHAI.
Datele actuale arată că acum, Nepalul are nevoie de o cantitate de oxigen de 100 de ori mai mare decât în martie.
În Sri Lanka, cererea a crescut de șapte ori în comparație cu jumătatea lunii martie.
În Pakistan, care traversează al treilea val pandemic, numărul pacienților care au nevoie de oxigen a crescut cu 60%, în raport cu precedentul val, care a avut loc în vara anului trecut.
„Starea de spirit este foarte sumbră”, a declarat doctorul Fyezah Jehan, din Karachi.
„Cred că suntem foarte speriați de o situație asemănătoare cu cea din India. Sperăm că ceva magic se va întâmpla și că lockdown-ul în vigoare va preveni o creștere a numărului de cazuri”, a spus acesta, citat de The Guardian.
Soluții de avarie
Unele variante pentru a evita o criză există.
Mai multe țări au cerut companiilor care produc oxigen lichid să cedeze o parte a rezervelor pentru a fi folosite de către spitale. Oxigenul medical reprezintă doar 1% din producția totală de oxigen lichid.
Ar fi o soluție parțială. Datele oferite de Gasworld Business Intelligence, o firmă care analizează piața de gaze industriale, arată că țările cele mai afectate de o astfel de criză s-ar confrunta cu lipsuri chiar dacă toată producția locală de oxigen ar fi dirijată către spitale.
În Irak, spre exemplu, companiile locale pot produce în jur de 64.000 de metri cubi de oxigen lichid pe zi, doar o treime din nevoia pacienților cu COVID din această țară.
Columbia poate produce doar 450.000 de metri cubi pe zi, mai puțin de două treimi din cantitatea necesară.
În Peru, producția locală ar acoperi ceva mai mult – 80% din rezerva necesară pentru spitale, dar totuși insuficient.
„În prezent, Peru raportează o scădere a numărului de cazuri de COVID”, a declarat doctorul Jesús Valverde Huamán, care lucrează într-o secție ATI din Lima. „Totuși, încă avem nevoie de oxigen medical, în special în spitale”, a subliniat acesta.
Medicul a spus că spitalele au avut în mod constant probleme în a asigura suficient oxigen pentru pacienți.
Situația, spun experții, generează semne de întrebare cu privire la prioritățile autorităților.
„Trebuie să ne punem o întrebare crucială: de ce este această resursă esențială consumată de industria mineritului, a oțelului și a petrolului, în vreme ce spitalele publice nu au suficiente rezerve pentru a ține copiii, adulții și vârstnicii în viață?”, a declarat Greenslade.
„Aceste țări trebuie să se gândească bine la felul în care investesc în oxigenul medical necesar sistemului sanitar. Dacă există suficient oxigen pentru companiile miniere, atunci trebuie să existe suficient oxigen pentru ca sistemele sanitare să salveze vieți”, a spus acesta.
Veriga slabă
Totuși, în vreme ce oxigenul lichid este una dintre sursele majore pentru spitale, el nu reprezintă 100% din rezerva folosită.
Spitalele mai pot obține oxigen, spre exemplu, cu ajutorul concentratoarelor portabile.
Organizația Mondială a Sănătății, Unicef și Banca Mondială au donat sute de mii de astfel de aparate, însă producția a fost sporită atât de mult, încât fabricanții au rămas fără piesele necesare.
Apoi, Banca Mondială a subliniat că multe țări nu au aplicat pentru împrumuturi de urgență disponibile pentru modernizarea sistemelor de producție a oxigenului.
Mickey Chopra, un oficial al acestei instituții, a observat că autoritățile au aplicat pentru împrumuturi pentru achiziția de echipament de protecție, dar nu și pentru rezervele de oxigen.
„Variantele (virusului) și creșterile bruște pe care le vedem acum în lume au luat oamenii prin surprindere, iar cea mai slabă verigă în sistem s-a dovedit a fi sistemul de distribuție a oxigenului”, a subliniat el.