ComenteazăCuprins:
Ca oameni de stat ai Occidentului, acești oameni vorbeau adesea despre democrație, statul de drept și umanitarism. Dar atunci când au acceptat oferte de muncă în companiile imperiului lui Putin, au închis ochii la agresiunea rusă din Georgia în 2008 și la invadarea Crimeei ucrainene în 2014, la crimele și persecuția celor câțiva oponenți și apărători ai drepturilor omului din Rusia și chiar și crimele oponenților lui Putin în Marea Britanie sau în plină zi în centrul Berlinului, scrie ziarul polonez fondat de disidenții anticomuniști polonezi.
O parte dintre foștii lideri occidentali au început să renunțe la joburile rusești.
Joi dimineață, după declanșarea atacului rusesc, fostul cancelar austriac Christian Kern și-a anunțat demisia imediată din consiliul de supraveghere al căilor ferate de stat rusești RŻD. Kern a condus Partidul Social Democrat din Austria, și fost cancelar al Austriei în perioada 2016-2017.
Kern s-a transferat la șefia guvernului austriac din funcția de președinte al căilor ferate OeBB, deținută de stat austriac, iar în această funcție a lucrat cu căile ferate rusești la un proiect de extindere a liniei de cale ferată cu ecartament larg de la Kosice din Slovacia până la Viena. Aceasta a fost pentru a facilita transportul de mărfuri din Asia, în principal din China, către centrele logistice din Austria, prin intermediul liniilor feroviare rusești cu ecartament larg.
În ultimele luni ale mandatului său de cancelar, Christian Kern a devenit celebru pentru critica sa ascuțită la adresa sancțiunilor pregătite de Congresul SUA asupra conductei Baltic Nord Stream 2 din Rusia către Germania, pregătită la acea vreme de Gazprom, notează ziarul polonez.
A pierdut puterea în 2017, după un an s-a retras din politică, iar câteva luni mai târziu a fost în consiliul de supraveghere al gigantului feroviar rus.
Foști premieri ai Finlandei
La câteva ore după atacul Rusiei asupra Ucrainei, Esko Aho (foto), prim-ministrul Finlandei în 1991-1995 și fost președinte al partidului Centrul finlandez, a informat banca rusească Sberbank despre demisia sa din consiliul de supraveghere. Era acolo din 2016.
Un alt fost premier, cel care l-a urmat pe Aho în funcție, Paavo Lipponen (foto), a devenit consultant al companiei controlate de Gazprom responsabilă de Nord Stream 1, primul gazoduct din Rusia până în Germania. Ulterior, Lipponen a oferit și consiliere pentru proiectul Nord Stream 2, următoarea conductă de gaze baltică a Gazprom.
Și un cunoscut fost premier italian
Imediat după atacul Rusiei asupra Ucrainei, Matteo Renzi, fost prim-ministru italian în perioada 2014-2016, fost lider al Partidului Democrat de centru-stânga italian, a demisionat din consiliul de supraveghere al companiei private ruse Delimobile Holding, care este lider de carsharing în Rusia.
În calitate de prim-ministru italian în 2016, Renzi a blocat planul UE de a impune sancțiuni Rusiei după bombardarea brutală a orașului sirian Alep de către trupele regimului Assad, susținute de armata rusă, notează Gazeta Wyborcza.
Pe listă apare și un fost premier francez
Același gest de demisie și din partea lui Francois Fillon, fost prim-ministru al Franței în 2007-2012. În timpul mandatului lui Fillon, compania de gaze GdF (acum Engie), controlată atunci de guvernul francez, a devenit acționar în consorțiul responsabil pentru prima conductă de gaz baltică – Nord Stream 1 – din Rusia până în Germania.
La mijlocul anului trecut, el a fost numit reprezentant al guvernului rus în consiliul de supraveghere al companiei petroliere de stat Zarubezhneft, iar imediat după, la sfârșitul anului trecut, i s-a acordat un loc în consiliul de supraveghere al gigantului chimic rus Sibur, al cărui acționar este Ghenadi Timcenko, un oligarh din cercul apropiat al lui Putin.
Fillon a folosit un ton răspicat în anunțul său de renunțare la funcțiile din companiile rusești.
„Astăzi este din nou un război în inima Europei. Este un eșec colectiv, dar în ierarhia responsabilităților, Vladimir Putin este singurul responsabil pentru provocarea unui conflict care ar fi putut și ar fi trebuit să fie evitat”, a scris Fillon într-un declarație, informând despre demisia sa din funcțiile din ambele companii rusești.
Gerhard Schröder, cel mai cunoscut nume, nu a demisionat
Cel mai sonor nume de listă însă, Gerhard Schröder, fost lider al Partidului Social Democrat German (SPD) și cancelar german în perioada 1998-2005, nu a demisionat din funcțiile sale în Rusia.
Schröder este cel descris de ziarul polonez ca fiind un spărgător de gheață care a deschis calea către locuri de muncă profitabile în Rusia pentru alți foști șefi ai guvernelor europene.
În calitate de șef al guvernului german, Gerhard Schröder s-a împrietenit cu Putin și a fost implicat mai întâi în proiectul Kremlinului de înființare a unui consorțiu cu Rusia și Germania pentru gestionarea conductelor de gaze de tranzit ucrainene, iar apoi în proiectul de amplasare a gazoductului Nord Stream 1 din Rusia până în Germania prin Marea Baltică, scrie Gazeta.
Gazprom a semnat un acord privind această investiție cu companiile germane E.ON (azi Uniper) și BASF în septembrie 2005.
La scurt timp după ce a pierdut alegerile în Germania, Schröder a fost nominalizat de Gazprom și a devenit președintele consiliului de administrație al companiei înființate pentru construirea și operarea Nord Stream 1.
A fost un șoc. Până atunci, era de neconceput ca un cancelar al Germaniei – cea mai mare putere economică a UE și forță politică cheie – să fie angajat de o companie controlată de guvernul rus și folosit de guvernul rus ca instrument de politică externă imediat după încheierea mandatului său.
În plus, Gerhard Schröder, în noua sa funcție, urma să se ocupe de implementarea proiectului, pe care l-a patronat în calitate de șef al guvernului german față de protestele multor politicieni europeni.
În februarie, Gazprom a anunțat că l-a propus pe Gerhard Schröder drept candidat în consiliul său de administrație. Dacă fostul cancelar al Germaniei va primi acest post se va afla în iunie.
În 2017, Gerhard Schröder a fost numit de guvernul rus în consiliul de supraveghere al celei mai mari companii petroliere ruse, Rosneft, care este supusă sancțiunilor UE după anexarea Crimeei de către Rusia. În ciuda criticilor dure din Germania, Schröder nu a renunțat la această propunere și a devenit președinte al consiliului de administrație al Rosneft, acum pentru un alt mandat.
Prietenii austrieci ai lui Putin
Anul trecut, la alegerea guvernului rus, Karin Kneissl, care a fost șefa diplomației Austriei în perioada 2017-2019, a fost numită în consiliul de supraveghere al Rosneft, iar Putin a venit la ceremonia de nuntă privată a acesteia. Nu a venit cu mâna goală, ci cu un grup folcloric de cazaci.
La nuntă, Putin nu numai că a dansat cu Kneissl, dar a avut timp să „vorbească despre lucruri” cu cancelarul austriac și cu Kneissl – de data aceasta ca ministru de externe, nu ca mireasă, scriu jurnaliștii polonezi
Un alt oficial austriac angajat de ruși este Hans Jörg Schelling, care a fost ministrul de finanțe al Austriei în 2014-2017. Acesta a devenit consilier al companiei Gazprom responsabilă de Nord Stream 2 la câteva luni după demisia sa din funcția guvernamentală.
Compania petrolieră austriacă OMV, care era supravegheată de Schelling la momentul deciziei, a fost implicată în proiectul Gazprom.
Pe lista Rusiei apare și un fost comisar european din partea Franței: Yves Thibault de Silguy a fost în consiliul de administrație al uneia dintre cele mai mari bănci rusești, VTB, care în urmă cu câteva zile a fost sancționată de SUA și Marea Britanie.
Fost șef al FMI
Un alt nume sonor francez este Dominique Strauss-Kahn (foto), fost șef al Fondului Monetar Internațional în 2007. Acesta a fost arestat în trecut de poliția din New York, fiind suspectat că a violat o femeie de serviciu. Imediat după aceea, a fost acuzat că a participat la o petrecere sexuală organizată în Franța.
Apoi a intrat pe „filiera rusă”. La jumătatea anului 2013, a fost numit în consiliul de administrație al băncii VBRR, care aparține companiei petroliere Rosneft, controlată de guvernul rus. La scurt timp după aceea, el a fost numit și în consiliul de administrație al Fondului rus de investiții directe, un fond guvernamental rus angajat în investiții cu parteneri internaționali.