Avem guvern. Cei 26 de ministri au depus miercuri seara jurământul în faţa preşedintelui Klaus Iohannis. Cea mai mare controversă a momentului se referă la cine conduce în realitate Executivul. România s-a împărţit în două mari tabere. Prima susţine că premierul Sorin Gindeanu nu este decât o marionetă care urmează ordinele directe ale preşedintelui PSD, Liviu Dragnea. A doua afirmă răspicat că cei doi alcătuiesc o echipă care nu are în minte altceva decăt binele ţării iar Sorin Grindeanu nu este o papuşă ale cărei sfori sunt trase din culise de Liviu Dragnea ci este un prim-ministru cu team-spirit.
Argumentele celor care susţin că Liviu Dragnea conduce de facto guvernul
“Va fi un guvern personal al domnului Dragnea”, susţinea Raluca Turcan, preşedinte interimar al PNL, în ziua depunerii jurământului noului cabinet. Vocea acesteia s-a alăturat altor voci care susţin că deciziile se vor lua pe linie de partid, mereu va fi nevoie de aprobarea lui Liviu Dragnea ale cărui interese vor prima în structura executivului. Preşedintele Klaus Iohannis afirma cu ironie la ceremonia de depunere a jurământului că Liviu Dragnea ar fi singurul care cunoaşte programul de guvernare din scoarţă în scoarţă. Din punct de vedere psihologic, unele manifestări comportamentale ale preşedintelui PSD, exprimă nonverbal ideea de “eu sunt şeful”. Liviu Dragnea vorbeşte mereu primul la declaraţii sau conferinţe de presă. Faptul că el însuşi rosteşte repetat fraza „Dau cuvântul domnului prim-ministru” creează în mintea oamenilor convingerea că puterea se află de fapt la el. În afară de Dacian Cioloş şi Mihai Răzvan Ungureanu, premierii de seamă ai ţării au fost cei mai puternici oameni din partidul care i-a propus. Domnul Dragnea creează acum un precedent. Este ca într-o corporaţie unde un subaltern reprezintă firma in mai mare proporţie decât directorul general dar la şedinţe tot directorul ordonă.
Gaz pe foc pun şi laudele repetate şi publice ale lui Sorin Grindeanu la adresa lui Liviu Dragnea. Din punct de vedere psiho-strategic nu a fost o idee bună ca premierul desemnat să deschidă primul discurs de la votul cu bile, cu mulţumiri către Liviu Dragnea pentru evitarea crizei politice. Evitarea crizei în sine a fost foarte benefică dar lauda în sine nu îşi mai avea rostul atât de târziu şi nu a făcut decât să ducă cu gândul la ideea de subordonare. Întreg discursul stereotip al lui Sorin Grindeanu şi folosirea repetată a cuvântului “Normal” fără detalii fine explicative legate de activitatea concretă i-a dus pe unii cu gândul la o insuficientă stăpânire a cerinţelor fişei postului de premier. Cuvântul “Normal”are un efect psihologic pozitiv pentru ascultători dar el nu transmite nimic factual ci doar e asociat de publicul larg cu ideea de “mai bine” fără alte explicaţii.
O altă scăpare a lui Liviu Dragnea i-a făcut pe cei din opoziţie să creadă că el va conduce guvernul. La conferinţa de presă de după numirea premierului, şeful PSD i-a spus faţa camerelor de filmat, şoptit dar ferm lui Sorin Grindeanu „Spune cum ai aflat” (n.r SMS-ul de numire în funcţie de la Klaus Iohannis). Din punct de vedere psihologic nu a contat ce a spus Liviu Dragnea ci modul cum a spus-o.
Argumentele celor care afirmă că NU Liviu Dragnea va conduce cabinetul Grindeanu
Din punct de vedere politio-psihologic şi social, interacţiunea profesională dintre un şef de partid şi prim-ministrul propus de acel partid nu poate fi nici negată nici blamată. Simpatizanţii coaliţiei PSD-ALDE-UDMR merg pe ideea că este o mare diferenţă între a da ordine şi a face sugestii. Ei afirmă că binomul Grindeanu-Dragnea este o echipă de partid care funcţionează la unison, fără divergenţe de opinie. Convingerea votanţilor coaliţiei este că eventualele sugestii venite de la şeful PSD nu pot fi decăt benefice. Dragnea ar urma să fie un fel de “consigliere” cam cum era Tom Hagen pentru The Gotfather. Nimeni din coaliţie nu a negat public un posibil aport în guvern al şefului de partid, prin experienţa sa politică, dar nicidecum conducerea din umbră a executivului. Mulţi membri PSD au despre Liviu Dragnea convingerea pe care Traian Băsescu o are despre el însuşi, cum că ar fi fost cel mai bun premier. Din acest motiv nimeni nu pare a nega faptul că eventualele sugestii ale acestuia (şi nu directive cu titlu de obligativitate sau trafic de influenţă) sunt spre binele ţării. Nimeni nu neagă dar nici nu afirmă cu subiect şi predicat că sugestiile vor exista. E ca în anumite instituţii media unde angajaţii se aliniază la convingerile politice ale postului din bun simţ fără să le impună cineva. Aşa este şi în politică. Chiar dacă şeful nu îţi explică verbal ce direcţie să urmezi, tu ştii asta.
Cabinetul Grindeanu a preluat doar guvernarea şi nu statul pe de-a întregul. E naiv cine crede că funcţia de premier sau de ministru mai aduce azi (când DNA-ul îşi face treaba) alte benficii decât cele de imagine sau de experienţă fără riscul beciului domensc. Opozitia bate monedă pe fosta condamnare a lui Liviu Dragnea şi susţine că interesele acestuia ar putea fi contrare legii dar simpatizanţii liderului PSD afirmă că nimic nu mai justifică azi încălcarea legii la nivel înalt. Tot ei spun că Dragnea nu a greşit cu nimic nici în acea situaţie cu referndumul de demitere a lui Traian Băsescu.
Membrii coaliţiei PSD-ALDE-UDMR, priviţi din perspectivă psiho-socială, par a transmite publicului larg mesajul că în vremurile noastre nu te mai poţi remarca în guvern prin urmărirea intereselor personale ci prin rămânerea în istorie cu realizările lăsate în urmă, indiferent cine ar avea ultimul cuvânt decizional.
Având toate aceste informaţii pro şi contra, răspunsul la întrebarea “Va fi Liviu Dragnea premierul din umbră al noului guvern?” şi-l dă fiecare roman în parte