Comentează
„Eu nu voi mai veni cu o altă propunere. Dacă va fi refuzată, ne vedem în altă parte” (n.r cel mai probabil la masa suspendării) afirma răspicat preşedintele PSD Liviu Dragnea. „Hai în altă parte!” i-a transmis indirect preşedintele Klaus Iohannis prin respingerea nemotivată verbal a propunerii coaliţiei PSD-ALDE-UDMR în persoana doamnei fost ministru Sevil Shhaideh.
O altă propunere a coaliţiei ar veni acum la pachet cu imaginea de instabilitate între vorbe şi fapte a şefului social-democraţilor care în declaratia de mai sus foloseşte termenul “Eu” (adică propria persoană) în loc de “Noi” (coaliţia). Din punct de vedere psihologic această formă instinctivă de a pune problema arată fară echivoc cine ia deciziile în coaliţie. Acum Liviu Dragnea are nevoie de o ieşire onorabilă dintre muchiile menghinei imaginii sociale, tocmai pentru a nu provoca o criză politică. Criza nu ar avantaja pe mineni. PSD vrea să guverneze cât mai rapid iar Iohannis să rămână la Cotroceni.
Ce gândesc ceilalţi membri ai coaliţiei?
Noii parlamentari aleşi ai colaiţiei şi membri de partid ai acesteia doresc un premier al lor dar sunt dispuşi la a face compromisuri cu privire la numele acestuia. Singurul care nu pare a avea această disponibilitate de compromis este şeful PSD care în mod natural îşi apără integritatea propriilor afirmaţii. Această atitudine poate duce la tensiuni cu membrii coaliţiei care găndesc „Hai totuşi să propunem pe altcineva!”. Kelemen Hunor a ieşit deja public cu această declaraţie.
Ce gândesc ”Iohanniştii”?
Preşedintele Klaus Iohannis nu a dat de înţeles că nu doreşte un premier al coaliţiei ci că nu o numeşte strict pe doamna Shhaideh. Mesajul indirect este că ar putea fi de acord cu o altă propunere. Din punct de vedere psihologic, faptul că preşedintele nu şi-a motivat măcar parţial decizia respingerii nominalizării doamnei Shhaideh a pus gaz pe focul interpretărilor subiective. Deşi Constituţia nu prevede obligativitatea motivării, acesta ar fi avut rolul unei supape de presiune care arfi oferit şi explicaţii cu privire la raţionamentul preşedintelui. Era bine de ştiut care au fost argumentele pro şi contra de care amintea. Iohannis nu este clădit pe o structură de om orgolios ci raţional şi pragmatic. Deh, neamţ!. Există şi posibilitatea ca preşedintele, care are acces la informaţii cu cel mai înalt grad de secretizare, sa fi avut motive de acest gen pentru care nu şi-a motivat alegerea
Cât au contat declaraţiile fostului preşedinte Traian Băsescu în decizia lui Klaus Iohannis
Cu o seară înainte, fostul preşedinte Traian Băsescu a ieşit public la un post tv declarând că nu profesionalismul doamnei Shhaideh este problema ci faptul că soţul acesteia Akram Shhaideh, ar fi un cetăţean sirian despre care presa a relatat că este un susţinător al regimului preşedintelui Bashar Al- Assad. Teama fostului lider de stat părea să fie posibilitatea scurgerilor de informaţii. Nu este exclus ca preşedintele Iohannis să fi gândit pe acelaşi tipar fără a prefera exprimarea publică.
Ce spune legea?
“Nu vrem să aruncăm ţara în criză, aşa hormonal” s-a mai îndulcit în afirmaţii şeful PSD Liviu Dragnea în primul discurs de după aflarea deciziei lui Iohannis. Jurnaliţsii îl întarâtau tocmai pentru a-l determina să anunţe suspendarea preşedintelui. Din punct de vedere obiectiv şi total nepărtinitor, până în acest moment NU există motiv constituţional de suspendare a şefului statului. Motive hormonale ar exista dar timpul tinde să le scadă intensitatea.
Decizia lui Liviu Dragnea de a lua căteva zile de reflecţie este o dovadă a experienţei sale politice. E mare lucru că nu a reacţionat impulsiv. Mă feresc de obicei de afirmaţii anticipate dar în acest caz particular totul tinde să se îndrepte către o altă propunere de premier a coaliţiei PSD-ALDE-UDMR.
Coaliţia are nevoie de timp pentru a nu se crede că face prea rapid o nouă propunere, ceea ce ar fi interpretat ca semn de cedare sau slăbiciune. În caz contrar Iohannis va propune el un nume care nu va avea susţinere în parlament.
După respingerea a cel puţin două asemenea propuneri, pesedintele poate dizolva parlamentul nou ales. Acest scenariu are tot atatea şanse precum suspendarea preşedintelui însă cetăţeanul român informat şi nemanipulat ştie că în aceste cazuri se ajunge doar dacă se face din tânţar armăsar. Cel mai plauzibil scenariu existent, dacă luam în calcul toti factorii poltici şi psihologici implicaţi, este numirea unui alt premier propus de coaliţie.