Liviu Horovitz, expert în problematica nucleară: „Prin amplasarea armelor nucleare în Belarus, rușii transmit că sunt dispuși să își asume riscuri semnificative”

Liviu Horovitz este cercetător în cadrul Diviziei de Securitate Internațională a Institutului German pentru Afaceri Internaționale și Securitate (SWP) din Berlin. 

Expertul argumentează că decizia Rusiei de a staționa arme nucleare pe teritoriul Belarusului este legală, câtă vreme comanda rămâne la Moscova. Scopurile celor două state ar fi descurajarea Vestului de a se implica militar în mod direct în războiul din Ucraina. Contextul actual de securitate încurajează proliferarea nucleară, iar dezbaterile între experți iau în calcul că există o posibilitate ca Japonia și Coreea de Sud să devină puteri nucleare. 

Deși Polonia a lansat public mesajul în interiorul NATO că ar dori să devină un stat care găzduiește arme nucleare, Washingtonul s-a opus acestei inițiative. Cu toate acestea, Polonia nu a renunțat la strategia de a-și crește influența în alianța transatlantică și ar putea să obțină certificarea avioanelor sale pentru a transporta armament nuclear. 

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

Libertatea: Pentru început, aș dori să lămurim ce se întâmplă în Belarus. Acest stat aliat al Rusiei găzduiește mai nou arme nucleare tactice. Iar Rusia a făcut exerciții militare cu arme nucleare tactice. Ce înseamnă acest lucru? 
Liviu Horovitz: Înainte să înceapă războiul la scară largă din Ucraina, guvernul de la Minsk comunicase deja că își dorește ca Federația Rusă să țină arme nucleare pe teritoriul belarus. Nu este nici astăzi clar cine ce intenții a avut. Ce putem observa însă este că oficialii de la Minsk au schimbat constituția, pentru că ea interzicea Belarus să dețină arme nucleare pe teritoriul său. Ideea pare similară cu cea pe care o are NATO în statele care țin arme nucleare americane pentru propriile lor sisteme, și anume să existe sisteme ale Belarusului pe care să fie arme nucleare rusești sub autorizația Rusiei. Primii pași au fost făcuți: Belarus a adaptat și certificat un număr de avioane pentru a putea prelua arme nucleare, rachete rusești care pot duce arme nucleare au fost mutate pe teritoriul Belarusului, iar acum se lucrează la niște depozite în Belarus pentru armele nucleare în sine. 

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

– Este legal ce au făcut? 
– Opinia dominantă a experților este că este legal, pentru că asemenea discuții au avut loc atunci când Tratatul de neproliferare a fost negociat, acum mai bine de șapte decenii. La acel moment, Vestul a insistat să existe o excepție pentru nuclear sharing (n. red. – este un concept în cadrul politicii de descurajare nucleară a NATO, care permite statelor membre care nu dispun de arme nucleare proprii să participe la planificarea utilizării armelor nucleare de către NATO. El prevede implicarea forțelor armate ale acestor state în procesul de livrare de arme nucleare în cazul utilizării acestora). Sovieticii au acceptat acest lucru, pentru că și ei dețineau arme nucleare pe teritoriul statelor care făceau parte din Tratatul de la Varșovia. Din moment ce NATO deține arme nucleare în Italia, Germania, Belgia, Olanda și Turcia, este foarte greu să argumentezi legal ca să i se interzică celelalte părți să amplaseze arme nucleare în Belarus. 

Așadar, știm că se lucrează la aceste sisteme și că Rusia certifică niște baze care pot găzdui arme nucleare. Discuția între experți este dacă sunt sau nu deja aceste arme nucleare în sistemele respective și dacă acele baze sunt gândite pentru a ține armele pentru o perioadă scurtă de timp sau pe termen lung. 

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

– Care este scopul Moscovei? Ce vrea să transmită Putin cu aceste exerciții militare în care folosește armele nucleare? 
– Nu poți decât să enunți niște teorii care au mai mult sau mai puțin suport pentru ce se întâmplă. Intențiile celor de la Moscova și celor de la Minsk pot să fie diferite. Din punctul de vedere al Belarusului, oficialii spun că motivul principal ar fi faptul că, având arme nucleare rusești pe teritoriul lor, asta face un atac vestic asupra Belarusului, în cazul unei crize, mai puțin probabil. Din punct de vedere militar, acest argument pare logic. 

– Așadar, potrivit doctrinei militare a Belarus, găzduirea acestor arme nucleare ar avea rol defensiv, în ipoteza în care NATO i-ar invada. 
– Bielorușilor le este clar că, în cazul în care rușii folosesc arme nucleare în Ucraina, americanii vor răspunde cumva la această situație. Probabil vor răspunde și militar, vor distruge ceva, undeva. Și unde ar putea să distrugă ceva, fără ca și costurile de escaladare să fie foarte mari? În Belarus. 

Trebuie spus că acele arme nucleare sunt pe teritoriul lor, iar bielorușii au interesul să sugereze că ar avea controlul asupra unor arme nucleare aflate pe teritoriul lor. Vor să sugereze că, dacă Vestul atacă teritoriul Belarusului, ei pot să răspundă nuclear, astfel limitând libertatea de acțiune în principal a SUA. 

În același timp, Federația Rusă susține că menține controlul asupra acestor arme. Numai astfel amplasarea armelor nucleare rămâne legală potrivit tratatului de neproliferare. 

– De ce fac rușii acest lucru? 
– Pe de o parte, ca să urmeze logica Belarusului și să încerce să închidă un flanc. Să spună: noi putem să escaladăm în Ucraina și să îngrădim în același timp opțiunile Vestului de a reacționa militar, direct. Alte motive posibile sunt cele care se încadrează în narativul nuclear pe care l-au avut în timpul războiului: 1. Să limiteze implicarea vestică în război, sugerând publicului și politicienilor că rezultatul ar fi devastator și că ajutorul dat Ucrainei este fără folos. 2. Să transmită mesajul că ei sunt dispuși să își asume riscuri nucleare semnificative, astfel încercând să ne descurajeze în a trimite soldați în Ucraina, așa cum au sugerat unii europeni. 

Diferența dintre „tactic” și „strategic” la armele nucleare

– Care este diferența între armele nucleare tactice și cele strategice?
– Este o denumire în principal juridică ce are de-a face cu scopul pentru care au fost create aceste arme. Armele strategice ale Rusiei sunt gândite să traverseze distanțe foarte mari și să lovească baze militare și depozite de arme nucleare în Statele Unite. Armele tactice sunt gândite să fie folosite pe câmpul de luptă pentru a limita abilitățile militare ale adversarului în teatrul de operațiuni. 

– Ce ar însemna ca Rusia să folosească arme nucleare tactice în Ucraina? 
– Atunci când rușii au anexat ilegal cele patru provincii ucrainene, în septembrie 2022, au spus că sunt dispuși să apere aceste provincii cu toate instrumentele posibile, ceea ce includea și scenariul folosirii armelor nucleare. Americanii au făcut presiuni, europenii au fost în China în același scop, s-a pus în mișcare o întreagă diplomație, iar rușii au lăsat-o baltă. De atunci, nu au mai existat amenințări directe la adresa Kievului cu arme nucleare. Asta nu înseamnă că nu pot folosi arme nucleare în Ucraina fără prea mare preaviz, dar în comunicarea oficialilor la nivel înalt de la Moscova, amenințarea nu a mai apărut. 

De ce vrea Polonia să găzduiască arme nucleare

– În același timp, Polonia a anunțat că dorește să găzduiască arme nucleare. Este cumva o contrareacție la strategia Belarusului? 
– Este mai degrabă o reacție a dezvoltării securității în Europa. Par să fie și niște interese militare, dar în mare parte este vorba despre cum face Polonia politică în interiorul alianței. Statele Unite au spus clar că nu au niciun interes să mărească numărul statelor care au depozite de arme nucleare. 

– În acest moment, câte state membre NATO găzduiesc arme nucleare pe teritoriul lor?
– Cinci: Italia, Germania, Turcia, Belgia și Olanda. Acolo există baze militare americane unde sunt depozitate și aceste arme, păzite și controlate de soldați americani. Aceste state au și avioane militare pe care pot fi montate aceste arme americane. Întrebarea este ce vor, de fapt, polonezii? Vor să se poziționeze mai activ în cadrul alianței? Vor să arate că vor să investească în securitate? În prezent, este posibil și relativ probabil ca avioanele poloneze să fie certificate pentru a transporta arme nucleare. Asta nu înseamnă că polonezii vor avea și arme nucleare pe teritoriul lor. Al doilea pas pe care l-ar putea cere polonezii este ca în Polonia să existe depozite unde americanii ar putea să depună arme nucleare, dar ele să nu fie imediat și ocupate. 

– E o strategie a Poloniei să își crească importanța în interiorul NATO? 
– Foarte probabil. Care ar fi însă contribuția militară dacă ar exista aceste arme nucleare în Polonia? Răspunsul scurt: ar fi una mică. În acest moment, există puțin sprijin pentru ideea poloneză. În plus, nu e clar cine ce vrea în Polonia: fostul guvern era pornit în această direcție, președintele continuă să spună public că el vrea, iar de noul guvern nu prea știm cum vrea să adapteze această inițiativă. 

Trebuie precizat că a avea arme nucleare pe teritoriul tău implică și riscuri, pentru că ele ar fi primele ținte pe care partea adversă ar dori să le distrugă, cu arme convenționale sau, în cazul unei crize, cu arme nucleare. 

– Acest context de securitate este unul care încurajează și alte state să devină puteri nucleare? Am în minte Coreea de Sud sau Japonia. 
– Răspunsul scurt este da. Răspunsul ceva mai lung este că, din cauza contextului problematic de securitate, presiunile pentru nuclearizare au crescut, dar nu este clar dacă vom vedea apariția unei noi puteri nucleare. La acest moment, rămâne un scenariu improbabil. 

Americanii au depus eforturi foarte mari pentru a-i reasigura pe japonezi și pe coreeni despre sustenabilitatea garanțiilor de securitate pe care le oferă, iar în momentul de față nu există indicii că ei ar dori să își construiască bombe mâine. Sigur, dacă acum zece ani, discuția aceasta, într-o țară ca Japonia care vorbea despre dezarmare, ar fi fost purtată de extremiștii de dreapta, azi, dezbaterea a devenit un subiect al mainstreamului politic. 

– Din perspectiva confruntării nucleare, situația din prezent este mai periculoasă decât cea din timpul Războiului Rece? 
– Comparăm mere cu pere, zic eu. Paralele istorice nu pot să fie decât extrem de subiective. Ieri am fost la o întâlnire cu un fost demnitar american care a susținut că în prezent e mai rău decât în timpul crizei cubaneze și am avut o discuție foarte aprinsă. Mie personal nu mi se pare. Situația nu este în mod evident deloc roz, doar că în timpul Războiului Rece aveam o confruntare ideologică fundamentală. Uniunea Sovietică dorea să nu piardă beneficiile sacrificiilor depuse în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Americanii îngrădeau URSS din motive strategice, politice și economice. Cel puțin în primii ani ai Războiului Rece, riscurile asociate crizelor nucleare au fost imense. Atunci am fost foarte aproape ca să apese cineva pe buton. N-aș spune același lucru azi, deși trăim un context complicat de securitate. În prezent, avem o putere regională care are niște ambiții regionale și care încearcă să le apere cu ce are. 

– Considerați Rusia o putere regională, nu o putere globală cum a fost pe timpul URSS?
– Cu siguranță. În timpul Războiului Rece, URSS deținea o ideologie care atrăgea guverne din Cuba până în China și, să nu uităm, în primele decenii de după 1945, atrăgătoare pentru importante forțe politice din vestul Europei. Azi, Rusia este condusă de un lider pe care nu vrea să îl imite aproape nimeni. 

Pe de altă parte, pentru că riscurile au fost atât de mari în timpul Războiului Rece, ambele părți au depus eforturi foarte mari de a gestiona aceste riscuri. Azi, Federația Rusă decide să instrumentalizeze, să se folosească de aceste riscuri nucleare. 

Federația Rusă a rămas în Tratatul de Neproliferare Nucleară, dar a renunțat la tratatele bilaterale cu Statele Unite și la negocieri pe arme strategice, încercând astfel să pună presiune asupra Washingtonului de a nu interveni în Ucraina. Cu alte cuvinte, managementul problemelor nucleare este mult mai prost. 

– Cum a fost percepută de către mediul politic din Germania declarația președintelui francez Emmanuel Macron de a lua în considerare posibilitatea de a trimite trupe în Ucraina? 
– Ceea ce francezii vor să facă este să lase o portiță deschisă posibilității de a trimite trupe, astfel încât să impună noi costuri Federației Ruse. Rușii ar trebui să calculeze, în acest scenariu, și faptul că Vestul ar putea trimite trupe și astfel ar trebui să își gândească într-un alt mod dispozitivul militar. 

În Germania, ideea nu a fost percepută foarte pozitiv, pentru că, dacă trimitem trupe pe teren, suntem în război direct, iar posibilitățile de escaladare sunt semnificativ mai mari. Germania este mult mai circumspectă decât Franța în ceea ce privește escaladarea unei crize,  într-o oarecare măsură datorită culturii politice, dar într-o altă măsură, pentru simplul motiv că francezii au arme nucleare, iar nemții nu au. E mult mai ușor să fii curajos când te ascunzi în spatele unor submarine care dețin arme strategice și e mai greu să fii curajos când te bazezi pe americani. Sigur, există state mai mici în UE care au fost mai curajoase, dar răspunsul germanilor a fost: dacă estonienii spun ceva, nu știm dacă rușii îi iau în calcul, dar dacă germanii vor spune ceva, rușii s-ar putea să ia în serios acest lucru. Și poate nu vrei să îți asumi acele riscuri. 

Urmărește-ne pe Google News