Ca să ajungi la baraca în care trăiesc cei trei bărbaţi, supravieţuind din mărunţişul pe care îl câştigă muncind cu ziua, trebuie să urci câţiva metri pe deal. “Tot ce este aici am făcut în şase ani. Am construit, împreună cu cei doi «colegi de suferinţă», cum am putut: din resturile adunate de la gunoi. Încet, încet am ridicat căsuţa asta din carton. Are trei încăperi de câţiva metri pătraţi. Tavanul este căptuşit cu carton, pe care l-am bătut în cuie şi l-am prins şi cu sârmă”, ne spune, mândru, nea Lajos. Cămăruţele sunt foarte călduroase, acestea fiind încălzite cu o sobă de teracotă, realizată de nea Lajos. “Soba asta e făcută de mine. Ne ajută mai ales iarna, când este foarte frig. Tot la sobă ne şi gătim mâncarea”, a continuat braşoveanul. Camera principală are trei paturi şi reprezintă pentru ei dormitor, bucătărie, dar şi sufragerie, celelalte două cămăruţe fiind folosite ca magazii. Nu au curent, gaze sau apă, iar pentru ca timpul să treacă mai repede folosesc un aparat de radio cu baterii.
Fiica lui stă în Spania
Lajos se gândeşte uneori la familia pe care a avut-o, la fosta soţie şi la cei doi copii. “Am un băiat şi o fată. Cu fata, care locuieşte de câţiva ani în Spania, am vorbit în septembrie, la telefon. De atunci nu mai ştiu nimic de ea. Cu restul familiei vorbesc destul de rar. Nu am nevoie de ajutorul lor, chiar dacă mă descurc greu”, mărturiseşte nea Lajos.