În “Orașul trandafirilor” e forfotă mare, dar doar la primele ore ale dimineții. Și doar în jurul pieței centrale. Apoi, totul e pustiu, parcă devine un oraș părăsit. Bătrânii sunt din ce în ce mai mulți. Tinerii au părăsit localitatea și au ales Spania sau Italia, acolo unde muncesc pentru a-i întreține pe cei mai în vârstă.
În timpul verii, aici sunt zile și cu 45 de grade. E cel mai fierbinte punct din România, iar lumea se ascunde în case încercând să „păcălească” soarele arzător.
Un
oraș plin de istorie
Aflat la 315 kilometri de mers cu mașina de la București, Calafatul este un oraș plin de istorie, fiind un punct strategic în timpul Războiului pentru Independenţă. Iar pe străzi, la tot pasul, găsești monumente dedicate soldaților români căzuți pe front.
Începând cu 1876, la Calafat au fost construite mai multe baterii pe malul Dunării, care aveau rolul de a se opune forţelor turceşti de pe malul opus al fluviului, la Vidin. Fiecare baterie a primit nume sugestive din istoria României: Carol, Elisabeta, Mircea, Ştefan cel Mare, Mihai Bravu, Renaşterea, Independenţa I, Independenţa II, Perseverenţa şi Basarabia.
Conform cărții „Artileria română în date şi imagini”, „Bateria Carol era deja construită la Calafat la începutul lunii mai 1877 şi a făcut parte din primele trei baterii de coasta de pe Dunăre cu care armata română a intrat în război. Era o armată cu patru tunuri de bronz de calibrul 152,4 mm, de producţie rusească, şi era destinată lovirii artileriei otomane de la nord de Vidin, de pe malul opus al Dunării”.
Primul
”duel”
Pe 15 mai 1877, regele Carol I – pe atunci
domnitor al României – a vizitat bateria
Carol în timpul inspecţiei pe care o avea la Calafat. Ajuns aici, a ordonat
deschiderea focului asupra Vidinului.
Turcii au răspuns cu foc de artilerie după a doua lovitură românească de tun. Istoricii notează că duelul a durat aproape o oră, iar la prima lovitură românească de tun, regele Carol a țipat în gura mare: „Asta-i muzica ce-mi place!”. O replică istorică!
Peste 9 ani, în 1886, Carol, devenit de-acum rege al României, vizitează din nou Calafatul. Pune piatra de fundație a unui monument în amintirea Războiului. A fost ales cel mai înalt punct din oraș.
Mai mult, Familia Regală a României a revenit
la Calafat și pe 28 aprilie 1904, pentru
a dezveli un stâlp de piatră: „15 maiu 1877. Aici a căzut primul obuz
dușman înaintea principelui Carol I, domnitorul țării”.
Monumentul există și astăzi, dar e
degradat, iar autoritățile locale nu-și amintesc de el nici în prag de
sărbătoare. Obuzul de bronz ce trona la loc de cinste pe monument a fost furat,
iar fațada a căzut, textul abia se mai înțelege…
Au furat marmura monumentului
Doar că locul monumentului de acum nu e cel original. În 1977 a fost mutat de autoritățile comuniste, într-un parc din apropiere, pentru a face loc unei construcții care să ia ochii populației.
Înainte de a fi mutat, acesta avea trei plăci de marmură, pe care scria: „În amintirea bombardării Vidinului. În anul 1877 deschisu-s-a focul asupra cetății Vidinului de Bateria Carol I, trei obuze turcești spărgându-se în apropierea domnului României, Carol I”. Astăzi, mai există doar una, restul fiind furate. Nimeni nu a făcut ceva să-i găsească pe făptași sau să înlocuiască bucățile respective. În schimb, au fost montate cununi de lauri.
A fost schimbat și vulturul din vârf
Alexandru Pârvan e o encliclopedie. Știe la perfecția monografia orașului. E pensionar și își trăiește liniștit bătrânețile.
„Monumentul acesta a fost mutat de comuniști. Este un adevărat simbol al Calafatului. Tunurile de acum nu sunt cele originale. Ele au stat acolo până în 1917, când au fost luate de soldații germani. Și acestea de acum sunt tot nemțești, marca Fried Krupp Essen, dar produse după Războiul de Independență”, spune Pârvan.
Mai mult, se pare că și vulturul din vârful monumentului nu e cel original, fiind înlocuit cu unul mai mic, în momentul mutării.
An de an, la Calafat vin zeci de politicieni și istorici atunci când se sărbătorește Independența României. Sunt singurele momente când autoritățile locale își amintesc că la Calafat s-a scris istorie, în rest este nepăsare, totul degradându-se pe zi ce trece. Chiar și așa, istoria nu poate fi ștearsă.