ComenteazăAndy Hertz vedea
în fiecare dimineață, pe fereastră, emblematicul turn de birouri The Shard din
Londra. Și cât își bea cafeaua cu ochii pe sticla lucioasă a corporațiilor,
gândul îi zbura la iarba de acasă, la prieteni dragi și familie. A fost
inspirat de alți tineri care au avut curajul să se mute la țară și, când a
găsit casa la care visa, nu a mai stat pe gânduri.
Treptat a creat
și comunitatea online “Mutat la țară”, care are 44.000 de membri astăzi: români
care deja s-au mutat la țară și unii care cumpănesc încă decizia. El și-a
propus să îi convingă pe mulți să facă pasul de la ciment la pământ.
Astăzi, Andy
trăiește împreună cu partenera lui și cu bebelușul lor de șapte luni în “ultima
casă, din ultimul cătun, de pe ultimul drum din județul Hunedoara”. Și e foarte
fericit.
„Credeam că viața la țară e făcută doar pentru bătrâni, bunici, vacanțe, animale și ferme”
Andy a plecat, la
fel ca alți români, să câștige ceva bani peste hotare și apoi să se întoarcă și
să încerce ceva. Era decis să se întoarcă în țară. În Londra a terminat o
școală de inginerie electrică și a început să lucreze la o companie din
domeniu. Locuia fix în buricul târgului, avea și o viață socială bună. Dar
mereu gândul pleca “acasă”. Până când a plecat și el.
“În cartea «Mutat
la țară, viața fără ceas» care a izvorât ca și Mureșul și Oltul din același
punct cu grupul online, am scris toată povestea. Eu am început datorită altor
oameni pe care i-am cunoscut întâmplător în România, într-un concediu. Ei
trăiau la țară în Apuseni, veniți de prin orașe, și am avut o revelație, pentru
că eu credeam că viața la țară e făcută doar pentru bătrâni, bunici, vacanțe,
animale și ferme. Nu mi-am închipuit până să-i văd pe ei că un tânăr ca mine
poate trăi aici și în momentul ăla mi-am dat seama că la țară putem trăi
oricare. Bineînțeles că nu medici sau oameni din cercetare, dar cineva care
vine la țară ca mine ca să scrie cărți, de exemplu, poate trăi foarte bine
aici”, povestește Andy.
Casa deschisă
A făcut pasul în
2016, nu înainte de a căuta cu atenție casa ideală. “Am ales-o după soare, adică
trebuia să fie pe versant însorit, să fie departe de vecini, dar cu vecini
buni, acces auto, apă proprie, teren mare, să nu fie foarte scumpă și să aibă
șură și casă din lemn. Și un view foarte fain, asta mi-am dorit și asta este”,
își descrie cuibul Andy, care s-a deprins repede cu viața la țară.
Nu e săteanul
tipic, are totuși o grădină de legume și crește găini. Respiră aer curat și se
felicită zilnic pentru decizia luată în urmă cu cinci ani. În plus, s-a înscris
pe grupuri globale de voluntariat și oferă cazare și masă oricui din lumea
largă în schimbul muncii la gospodărie.
“În 2018, au
dormit aici, în casă, peste 200 de oameni, prieteni, cunoscuți, oameni de pe
grup și voluntari din toată lumea. Adică oamenii din satul ăsta n-au văzut
olteni și moldoveni și au văzut acum jamaicani și chinezi”, povestește Andy.
Infrastructură
și internet, dacă vrem să repopulăm satele
Tânărul crede că
socializarea rămâne foarte importantă pentru a rezista la țară. „Cred că
mutarea la țară trebuie să vină cu relaționarea cu alții. În echipă,
comunitate, prieteni. Nu poți să te muți undeva singur și să stai izolat pentru
multă vreme, nu ar funcționa așa ceva”, accentuează bărbatul.
L-a ajutat foarte mult și platforma mutatlatara.ro să rămână conectat cu lumea. Ca să nu se golească satele, e nevoie de investiții în infrastructură și la rețeaua de internet, crede Andy. “Eu lucrez în fiecare zi pe un 3G Telekom și mor cu el de gât. Eu fac în 5 ore ceva ce tu faci în jumătate de oră în oraș. Și totuși, rezist! A venit acum câteva săptămâni un arhitect din București cu un avion până la Timișoara, apoi cu o mașină închiriată din Timișoara până aici ca să-și caute casă.
Sunt oameni care ar putea să vină și lucreze pe calculator, dar când aud că nu este internet, se retrag, pentru că nu pot fără el. E vital. Există sloganuri răsuflate deja cu reînvierea tradițiilor și meșteșugurilor, dar nu alea sunt cele care ar reda viață satelor, ci internetul, colaborarea, prietenia și drumurile deszăpezite iarna. Asta trebuie făcut în primă instanță și apoi meșteșugurile utile vor veni de la sine și care nu, la muzeul satului”, spune cu pragmatism Andy.
«Oamenilor nu
le e frica de muncă, ci de singurătate»
E convins că
românii de peste hotare visează la o viață ca a sa, dar tocmai izolarea îi
sperie. “Români din diaspora care mi-au citit cartea îmi scriu că îi apucă
plânsul de dor. Ar veni la țară, dar nu știu cum să facă. Oamenilor nu le este
frică de muncă, ci de singurătate, de lipsa de apartenență, de izolare. Cu
ajutorul tehnologiei și al multor proiecte ce pot fi dezvoltate, acești oameni
se pot uni și pot face lucruri minunate. Am postat un video despre o idee
nebunească în care totuși cred, pentru românii din diaspora: să vină într-un
concediu de un an acasă, la țară”, lansează o provocare tânărul.
Primește în
fiecare zi zeci de mesaje și aproape că nu le mai face față pe grupul care
inițial a pornit ca o rețea în care cei mutați la țară să vorbească despre micile
provocări ale unei gospodării. Acum a devenit un fel de ambasador al traiului
tihnit și autentic pe care îl proslăvește prințul Charles.
Comunitatea «mutaților
la țară»
“Mutarea la țară
ca proiect național poate descongestiona marile orașe și oferi oamenilor un
mediu mai sănătos, liniște și timp pentru a construi cu pasiune, dar poate
aduce și un mare plus de hrană curată. Eu puteam să jur că nu voi crește
vreodată găini și iată-mă zilnic dând târcoale cotețului”, mai spune Andy.
Între timp, niște
prieteni de pe grup și-au luat o casă în același sat. Oamenii prind curaj. Și
cu fiecare zi, familia Hertz se simte legată de Tarnița mai ceva decât cineva
care s-a născut și a crescut acolo. “Unul dintre vecini mi-a spus că ar fi
putut să parieze tot ce are el că aici nu va mai veni nimeni și am mai venit eu
și mulți alții”, glumește bărbatul.
Visează să creeze
o rețea prin care să organizeze, la sfârșit de săptămână, evenimente la țară
pentru orășeni care să vină cu copiii și să se apropie de locurile unde s-a
născut veșnicia. Până atunci, îi convinge cu vorbele din inimă pe care le-a
prins în cartea sa “Mutat la țară”:
“În dimineața asta, în timp ce luam micul dejun, gândurile îmi fugeau la cum să scriu încheierea acestei cărți, apoi mi-am luat câinii la o plimbare prin pădure, cumva ca să mă consult cu natura, iar pădurea mi-a șoptit să-ți spun că satul este un fel de casă părintească a tuturor celor care iubesc această țară. Am fost educați să devenim bogați, să câștigăm, să avem, dar după toți și toate am ajuns la concluzia că viața cea mai frumoasă și mai bogată este simplă, plină, reală, spirituală și practică, alături de oameni și de natură, cu timp și voie bună, iar satul meu este oricare sat, este satul din inima mea și inima ta, este, de fapt, ACASĂ”.