Face artă-n mămăligă! Lorinel Chiriac, un român stabilit în Germania, sculptează opere de artă în mălai fiert. Madame Pogany merge cu fasole bătută, iar Statuia Libertății, cu pește prăjit!

De când emisiunile culinare ne-au contaminat cu denumirea de “plating”, adică felul în care aranjăm preparatul pe farfurie, ne-am uns cu linguroiul de lemn șefi în grad de cavaler în propria bucătărie și am început să pictăm strachinile în fel și chip. De fapt, suntem “chefi”, nu șefi și cu atât mai puțin bucătari, că nu se cade o așa retrogradare lingvistică. Lorinel Chiriac spune însă cu mândrie că este bucătar și unul care a ridicat mămăliga la rang de artă.

Trăiește de zeci de ani în Germania și a devenit un ambasador culinar pe cinste pentru România. A impresionat prin figurinele pe care le modelează din mămăligă. Pardon, “mămăliguță, că așa îmi place să o dezmierd”, ne spune românul care lucrează ca bucătar într-un spital din Köln.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 73

Cum nemții nu se dau în vânt după mâncarea românească, scena pe care se poate desfășura fără opreliști este bucătăria de acasă. Acolo, mălaiul amestecat cu apă și sare devine balerină, doamnă din înalta societate, o femeie cu pruncul în brațe, un camion, o caracatiță sau un pescar. Face însă și reproduceri în mămăligă după sculpturi cunoscute: Madame Pogany lângă un soclu de fasole bătută, Discobolul cu o tocăniță la picioare ori Statuia Libertății pe un pat de pește prăjit. Au mai ieșit din mâna lui și „Cina cea de taină” cu piftie.

Recomandări

PNL și PSD se spală pe mâini de vila lui Iohannis. Festivalul ipocriziei a venit după cel al slugărniciei

“Dacă mergi pe stradă și ai ochii buni și nu mergi cu capul în jos, nu se poate să nu te inspire ceva. Indiferent de anotimp, de vreme, nu se poate să nu vezi ceva…”, îmi povestește la telefon românul plecat în 88 din Galațiul natal în Germania.

Face mămăliga dintr-un mălai foarte fin

“Eu am început să mă joc de când eram copil, ba cu plastilină, ba cu tot felul de materiale care se puteau modela. Și am făcut și o facultate de artă, dar nu mi-am mai luat diploma, că am fugit din țară. Și apoi am făcut și o școală de bucătărie și am lucrat mult timp în bucătărie și mi-a plăcut. Am început să combin arta care îmi place mie cu serviciul pe care l-am avut. Așa mi-a venit ideea, mă jucam cu degetele prin mămăligă și au început să iasă niște forme”, povestește Lorinel Chiriac.

Dar nu din orice fel de mămăliguță se pot naște bibelouri atât de fidele realității. “Acum am o mămăligă mult mai sofisticată decât cea tradițională românească. Eu o fac dintr-un mălai foarte, foarte fin, de zece ori mai fin decât mălaiul cunoscut. De asta și iese ca aspect ceva finuț. Și la gust este foarte bun. Și am început să mai umblu la ea un pic, să-i mai dau un pic de elasticitate, cu uleiuri tot de porumb, naturale. Și culorile sunt tot vegetale și se pot și mânca. Mulți m-au întrebat: domle, mănânci așa ceva? Câteodată o mănânc, altădată nu, alteori se joacă fetița mea cu ea. Nu asta contează. Pentru mine contează că îmi păstrez pasiunea și creativitatea”, mai spune românul.

Recomandări

Procurorii cer pedeapsa maximă pentru Mario Iorgulescu în dosarul în care este acuzat de ucidere din culpă. Când vor lua judecătorii decizia finală

“M-a dat șoferul jos din autobuz că am mâncat usturoi”

Lorinel Chiriac mănâncă doar ce gătește. Nu s-a obișnuit cu mâncarea foarte procesată din Germania. Și este cel mai mare fan usturoi din câți există. A avut și probleme din cauza asta. “A fost o perioadă când n-am avut mașină și a trebuit să merg cu autobuzul. M-a dat jos din autobuz, șoferul a oprit undeva între stații și m-a coborât din autobuz pentru că mâncasem usturoi. Nu mâncasem atunci, recent, ci cu o zi în urmă. Aici nu poți mânca în fiecare zi usturoi. Când am două zile libere, știu că pot mânca în seara asta, că a doua zi am liber. Dar când mănânc, mănânc cam două, trei căpățâni”, zice bărbatul.

Dacă din pricina usturoiului a avut probleme, din cauza mămăligii niciodată n-a fost luat peste picior. Cu toate că pe obrazul românilor a fost aruncat adesea apelativul “mămăligar”, el n-a fost niciodată strigat astfel. “Mie nu mi-a spus nimeni mămăligar. Poate m-aș simți puțin așa…, dar apoi m-aș gândi mai bine, pentru că îmi place să gândesc, i-aș atrage atenția și l-aș face cu ou și cu oțet, cum se spune, pe românește. Că mămăligar înseamnă cu totul altceva, iar să mănânci mămăligă e un lucru foarte bun. Mămăliga e mai bună decât pâinea”, mai spune bărbatul.

Recomandări

Pensionarii din Ucraina, nevoiți să se întoarcă la lucru din cauza lipsei forței de muncă | VIDEO

Istoria mămăligii

Mămăliga se făcea inițial din mei și abia la finalul secolului al XVII-lea, când a ajuns porumbul la noi, terciul a început să fie făcut din mălai. Cu toate că ne chinuim de zeci de ani să ne adjudecăm ba sarmalele, ba micii, nici mămăliga nu putem spune ferm că a fost pregătită pentru prima dată într-un ceaun românesc. O regăsim și în Moldova, Bulgaria, Ungaria, Italia, Slovenia, Serbia, Ucraina, dar și în Mexic, Brazilia, Uruguay, Argentina și Venezuela.

Citește și:

Târgul colecționarilor de pe Valea Cascadelor a devenit un amalgam! Se vând de toate aici: de la obiecte de artă la căpșuni și unt bio

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro