Chiar daca apele Dunarii s-au retras din zonele inundate cu nici jumatate de an in urma, in judetul Calarasi urmele lasate sunt inca vii. In satul Stancea exista sinistrati care inca dorm in corturi sau in case modulare, veritabile frigidere pe timpul noptii. Oamenii nu dispun de utilitati, iar pe post de WC folosesc cimitirul din apropiere.
Un deal, care nu de mult era folosit pe post de izlaz, a devenit, in urma cu jumatate de an, zona de locuit pentru cei peste 100 de sinistrati din satul Stancea, judetul Calarasi. Imaginea zonei pare rupta din filmele despre Vestul Salbatic. Intr-o parte sunt casele modulare, conectate doar la curent electric, iar in stanga sunt casele donate de o fundatie austriaca, flancate de santierele imobilelor pornite cu greu de ANL. Pe ici-colo mai este aruncat cate un cort, in care inca mai dorm oameni, nu suficient de sireti incat sa prinda un loc bun pe listele Primariei din Spantov, comuna de care apartine satul Stancea. Sanda Zarnacu, de 48 de ani, are cinci copii si opt nepoti. Cei 13 oameni locuiesc in doua case modulare.
Primaria nu s-a sinchisit sa le ofere un loc de casa, asa ca oamenii ingheata seara in constructii de plastic. ”Nu avem decat curent electric si ne incalzim cu aeroterme, care ne vajaie in cap toata noaptea. Nu avem apa sau toalete. Cimitirul din spate e acum WC-ul satului, acolo se duce lumea”, ne-a explicat femeia. Intr-o situatie mult mai jalnica este Stefana Nedelea, de 53 de ani. “In casa distrusa de inundatii aveam 13 camere. Acum o sa ne mute in doua. Eu am sase copii. Nu stiu ce voi face, simt ca o iau razna. Mioara, fiica de 28 de ani, deja a innebunit, iar Adrian, baiatul mai mic, de 13 ani, are cancer la ficat”, spune femeia cu lacrimi in ochi. La cativa metri departare, Niculina Abagiu si fiul ei Ionel isi ridica, tot din chirpici, un grajd pentru cal. “Noi inca stam in cort, mama. Ne incalzim la un aragaz care afuma, mi-e frica sa nu murim sufocati”, ni s-a plans femeia.
Peste drum de Niculina isi construieste de zor o casa instarita Florin Dinca, de 30 de ani. Florin face parte din categoria oamenilor norocosi. Are doi copii si astfel a reusit sa primeasca o casuta “austriaca”. Omul nu s-a dat batut. ”Eu am avut casa noua, terminata toamna trecuta, dar a venit apa si a pus-o la pamant”, spune omul. Din 30.000 de caramizi a reusit sa salveze 8.000. ”Voi pleca sa ma angajez din nou pe la Bucuresti, lucrez in constructii, iar sotia, Alexandra, va lua din nou drumul Spaniei, la capsune, are contract pentru a doua oara. Asa o sa terminam casa”, spune mandru Florin. ”Ceilalti batrani din sat aveau un stil de viata modest, dar sigur. Acum au ramas fara nimic. Baieti tineri au iesit seara la furat de materiale si au ajuns in spital. Acum oamenii sunt descumpaniti. Eu nu ma dau batut”, ni s-a confesat Florin.