Vreo trei ore, luni noaptea, spectacol-surpriză „Doi pe un balansoar”, cu sala plină de fani, la B1 TV. Emisiune care ar fi putut fi agreabilă, mai ales datorită prestaţiei spontane şi degajate a unui invitat stăpân pe sine, preşedintele Băsescu. Dar dialogul a alunecat iute spre teme grave ale societăţii ro­mâ­neşti. În aceeaşi zi în care evaluatori externi, chiar dacă bănuiţi de interese oculte, apreciau România ca unica ţară din UE unde instabilitatea politică şi incertitudinea economică generează riscuri majore pentru investitori, şeful statului a prevenit naţia că un grup de complotişti, Hrebenciuc, Voiculescu, Tăriceanu şi Geoană, pregăteşte o nouă „lovitură de stat”. Grozăvie! Mai întâi, însă, să deschidem DEX, cum ar fi trebuit să facă şi onorabilii şi bine plătiţii consilieri prezidenţiali. Aşadar, lovitura de stat este „un act de violare a Constituţiei stabilite, prin care un grup de persoane preia cu forţa puterea într-un stat”. Nu-l văd pe nici unul din conspiratorii „demascaţi” de preşedinte atacând cu berbecele Cotroceniul. Mai ales că Traian Băsescu a şi declarat că, dacă s-ar mai încerca o suspendare, ca în 2007, de data asta n-ar mai pleca din palat, nici barem o lună. Oricum, cei „322 de ticăloşi” probabil că n-ar mai îndrăzni să repete experienţa stupidă din 2007, încercând să impună un anume premier. Fie spus, s-au mai şi împuţinat, unii traseişti sărind în barca PD-L şi chiar candidând sub umbrela acestuia.

Ar fi bine, totuşi, ca preşedintele, care se implică pe faţă în campania electorală, să aibă proprietatea termenilor. Vorba lui Voltaire către Frederic cel Mare: „Majestate, ca să ne înţelegem, mai întâi să ne definim termenii”. Nu de alta, dar există şi lovitura de palat. În România, însă, spre stupefacţia Europei, până şi în vreme de criză, se poartă lovitura de mahala.

 
 

Urmărește-ne pe Google News