Luca e încă prea mic – abia ce a împlinit doi ani – pentru a şti exact ce l-a “lovit” în crucea destinului. Când situaţia lui a apărut în cadrul campaniei “Ajută copiii!”, dar şi pe ecranele televizoarelor, la emisiunea lui Cătălin Măruţă, gângurea, vorbea – pe limba lui, fireşte – zâmbea şi privea cu ochişori curioşi lumea asta în care apăruse lipsit de picioare, mai sus de genunchi, dar şi de mâna dreaptă. Era greu să-l priveşti şi să-ţi imaginezi în ce fel se va putea descurca el în viaţă. Sigur, în epoca atâtor tehnologii performante, există soluţii ce pot compensa măcar parţial lipsa membrelor pe care ar fi trebuit, în mod natural, să le aibă. Dar soluţiile acelea costă. Şi costă mult. Şi e un proces de durată, protezele necesare trebuind a fi schimbate periodic, ajustate mereu la creşterea firească a organismului copilului de azi.
Părea imposibil, părea ceva desprins din “poveşti nemuritoare” ca familia Oprea, una din nenumăratele familii cu venituri modeste din România, să-i poată oferi copilului ei şansa la o asemenea soluţie. Dar, măcar din când în când, viaţa bate chiar şi “poveştile”, chiar şi imposibilul. Mii şi mii de români au gândit şi au dorit să arate că “se poate!”. Şi au donat prin sms-ul fundaţiei, astfel încât Luca a beneficiat deja de primele lui proteze, primele dintr-un lung şir ce va urma pe parcursul anilor viitori. Prin implicarea unei persoane din Italia, familia Oprea a reuşit să ajungă la Clinica de Ortopedie din Budrio, în Italia, la 15 km de Bologna, unde Luca a fost acceptat în cadrul proiectului înfiinţat de fostul pilot de Formula 1 Alex Zanardi, el însuşi originar din Bologna, dar şi victimă a unui accident dramatic suferit într-o cursă, în 2001, în urma căruia şi-a pierdut ambele picioare.
“Protezele făcute acum se îndoaie doar când Luca stă jos, vârsta lui nepermiţând genunchi mecanizaţi, dar pe viitor, când va ajunge la şcoală, vor avea şi acea capacitate de îndoire. Ce am văzut la Budrio ne dă mari speranţe că şi el va putea merge aproape ca un om normal, aşa cum o făcea un băiat de 10 ani, din Moldova, lipsit de picioare chiar mai de sus decât Luca, pe care l-am întâlnit acolo. La mânuţă i-au făcut o proteză din silicon pe care, deocamdată, o poate îndoi doar din cot. Acum trebuie să se înveţe cu înălţimea pe care o presupune statul în picioare şi cu echilibrul, apoi să facă treptat paşi de unul singur, fără ajutor. Cu răbdare, sunt sigur că vom reuşi!”, ne-a povestit tatăl băieţelului.
E un drum lung, unul ce va impune multe deplasări, multe cheltuieli, multe speranţe şi destule temeri, dar şi un drum de 10.000 km începe cu primul pas, cum se spune. Iar primul pas, categoric, a fost făcut. Dar n-ar fi fost posibil fără ajutorul, implicarea şi generozitatea voastră, a tuturor celor care ne sunteţi aproape. Tocmai de aceea, şi tatăl lui Luca a ţinut să transmită acest mesaj: “Mulţumim din adâncul sufletului Fundaţiei Ringier, postului Pro TV şi domnului Cătălin Măruţă, pentru tot ce au făcut pentru Luca şi pentru noi. Mulţumim şi le transmitem respectul nostru tuturor celor care au donat, ne-au ajutat şi astfel ceva ce nu credeam că va fi posibil a devenit realitate!”.