Sute de oameni au venit vineri, la Teatrul Bulandra, pentru a-i aduce un ultim omagiu lui Lucian Pintilie. Trupul neînsufleţit al regizorului a fost depus în foaierul Sălii Liviu Ciulei. După ora 16:00, sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Lucian Pintilie a fost dus la Capela Cimitirului Bellu Ortodox.

„Îl cunosc de o viaţă şi am avut norocul să fiu cu el împreună la Paris, am avut amândoi o bursă când eram foarte tineri şi am locuit în acelaşi hotel, am văzut aceleaşi spectacole, am vorbit despre ce înseamnă teatrul şi el mi-a dat curaj, întotdeauna mi-a dat curaj, pentru că era un om care vedea rostul artei, de ce trebuie să fim artişti, şi toată viaţa lui a avut această rebeliune faţă de tot ceea ce înseamnă minciună, minciună politică, ipocrizie umană şi a luptat prin arta sa pentru a purifica societatea, a purifica omul de tot ceea ce ne trage în jos. Aş spune că relaţia lui cu lumea a fost o relaţie metafizică, în sensul bun al cuvântului, pentru că deşi spectacolele lui, filmele lui au arătat, cu un ton satiric extraordinar de puternic, tot ceea ce ne trage în jos, tot ceea ce ne întunecă viaţa, prin asta a vrut să spună că deasupra norilor e un cer albastru şi acel cer albastru spre el trebuie să tindem. Deci, această speranţă, în pofida mesajului întunecat al artei lui, este ceea ce mi-a rămas mie şi pentru tinerii artişti de astăzi este o mare, mare pierdere, un mare exemplu că trebuie să-şi găsească în ei o morală în adevăr pentru a înnobila arta, în sensul în care arta trebuie să fie parte din viaţă şi să ajute viaţa. Deşi moartea lui este un doliu, aş spune doliu naţional pentru toată arta şi cultura românească în acelaşi timp, trebuie să o privim cu lumină şi prin lecţia pe care ne-a dat-o prin suferinţa şi prin sacrificiul vieţii lui”, a mărturisit Andrei Şerban.

Foto: Adrian Manolache

Lucian Pintilie a murit la 84 de ani, după o lungă suferință. Regizorul fusese internat zilele trecute, în stare gravă, la Spitalul Elias din București, același spital unde s-au stins regizorul Sergiu Nicolaescu, în 2013, Olga Tudorache, în octombrie 2017, Aimee Iacobescu, în luna martie a acestui an și, pe 16 aprilie, tot anul acesta, Ionela Prodan.

Lucian Pintilie a fost permanent la Terapie Intensivă, în aceeași secție cu regretatul comentator sportiv Cristian Țopescu. Acesta din urmă s-a stins ieri din viață, la vârsta de 81 de ani.

Cine a fost Lucian Pintilie

Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, în Tarutina, Basarabia de Sud – pe atunci, parte a României, azi, în Ucraina. A absolvit Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București (azi, UNATC – Universitatea Naționala de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale”) și încă de la începutul carierei a devenit incomod pentru regimul comunist.

A montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București – “Copiii soarelui” (1961), “Proștii sub clar de lună” (1962), “Cezar și Cleopatra” (1963), “Biedermann și incendiatorii” (1964), “Inima mea e pe înălțimi (1964)”, Dale carnavalului (1966), Livada cu vișini (1967), Revizorul (1974) – spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație, precum și două filme de lung metraj: “Duminica la ora 6” și “Reconstituirea”.

În cel de-al doilea film al său, “Reconstituirea”, cu Vladimir Găitan și George Mihăiță în rolurile principale, e reconstituit un incident banal, o bătaie între doi tineri, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un scandal imens în momentul lansării, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea difuzării lui.

Lucian Pintilie a primit interdicția de a mai lucra în România, i s-a dat un pașaport și a fost lăsat să plece din țară. Regizorul a părăsit România  în 1975 și a continuat să lucreze în străinătate. A pus în scenă piese pentru teatre din Paris, Washington sau Minneapolis (SUA), dar și spectacole de operă pe diverse scene de profil ale lumii.

După 1990, Lucian Pintilie s-a întors în România și și-a reluat activitatea pe plaiurile natale. Printre filmele făcute după Revoluție se numără “O vară de neuitat”, “Prea târziu”, “Terminus Paradis” și “După-amiaza unui torționar”.

În 1990 a fost numit director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români (cum a fost “Marfa și banii”, semnat de Cristi Puiu). Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România a fost Premiul Gopo pentru întreaga activitate, acordat în 2007.

#salvatipipera | Măsurile în urma campaniei Libertatea continuă: Primăria Voluntari înfiinţează al doilea trotuar pentru corporatişti FOTOGALERIE

 
 

Urmărește-ne pe Google News