Libertatea: S-a spus, de-a lungul timpului, că poetul Adrian Påunescu a iubit o sumedenie de femei frumoase, multe dintre ele inspirându-l în creaţia sa literară. Pentru că aţi petrecut ani buni în preajma lui, puteţi confirma existenţa acestor iubiri? A cucerit el atât de multe femei cum s-a spus?
Cornel Diaconu: Cred că era mai mult viceversa, ele l-au cucerit pe el. Adrian Păunescu era ca un copil mare. Dacă îi spunea cineva o vorbă frumoasă, din tot sufletul, se topea imediat. Nu-l mai recunoşteai. Între anii 1980-1983, când am realizat filmul despre Cenaclul Flacăra, gândisem o secvenţă interesantă pe care să o includem în film. Voiam să convoc la o întâlnire toate iubitele lui din acea perioadă. Erau iubiri de top, femei la care el a ţinut foarte mult. Planificasem ca revederea să aibă loc în Ardeal. Multe din cele contactate au răspuns pozitiv, numai că producţia filmului fusese întreruptă pentru a nu ştiu câta oară şi cu părere de rău trebuie să spun că momentul nu a mai avut loc. Cred că ar fi fost ceva interesant pentru toată lumea.
Cam câte iubiri avea în același timp?
76 sau 78, nu mai ştiu exact.
Erau răspândite în toată ţara?
Da, în marile oraşe.
Erau şi iubiri pasagere?
Da, erau. Dacă, de exemplu, mergea la Arad cu Cenaclul Flacăra, erau foarte multe fete care şi-ar fi dorit să fie în preajma lui. Unora le ieşea pasienţa, altora nu.
Deci, dacă mergea într-o localitate era imposibil să nu aibă pe cineva…
Cam aşa ceva. Dacă stau să fac un calcul de moment, cred că pe o rază de 20 de kilometri era imposibil să nu aibă pe cineva.
L-au ajutat aceste iubiri să compună versuri?
Bineînţeles. Multe din versurile lui de cea mai bună calitate au fost scrise datorită femeilor. Deveniseră adevărate muze pentru el. Îmi aduc aminte, apropo de scris, că la un anume moment, cei de la Uniunea Tineretului Comunist au cerut să vadă scenariul acestui film despre Cenaclul Flacăra, denumit sugestiv “Te salut, generaţie-n blugi”. Asta pentru că pelicula nu avea un scenariu stabilit dinainte. Se filmau secvenţe de viaţă, care nu erau niciodată regizate. Aşa se face că am mers cu Adrian Păunescu la munte pentru a scrie scenariul. Trebuia să povestească filmul. L-a însoţit atunci şi o fată foarte frumoasă, care a devenit între timp o mare cântăreaţă de operă, cu concerte inclusiv la Opera din Berlin. E, cum începea el să spună o frază, acea femeie, de o frumuseţe răpitoare, îl privea în ochi şi îi spunea ceva de genul: «Eşti un bărbat extraordinar!». În secunda imediat următoare, urcau împreună în cameră. A durat ceva până s-a scris acel scenariu…
În Cenaclul Flacăra existau iubite de-ale lui Adrian Păunescu?
În cenaclu nu prea erau. Existau însă acele persoane ataşate cenaclului pe care le lua cu el. Erzsebet Adam sau şahista Margareta Mureşan sunt doar două dintre cele pe care le ştiu eu. În perioada în care era cu Margareta Mureşan, şahul devenise sportul său favorit. Orice spectacol, orice întâlnire se solda cu un simultan de şah. Câteodată, Margareta Mureşan îl lăsa să câştige.
Ca urmare a acestor iubiri, credeţi că au rezultat şi copii din flori?
Cred că da. Unii sunt cunoscuţi, cum e fata aceea, Andreea Bârlea, care face obiectul presei şi care seamănă foarte bine cu el. E posibil să existe şi alţi copii. Nu pot spune cu exactitate.

Două soții și multe alte inimi frânte

În ciuda faptului că a avut o viață sentimentală foarte intensă, înșirând cuceriri pe bandă rulantă, Adrian Păunescu a fost căsătorit doar de două ori, prima dată cu poeta Constanţa Buzea, apoi cu Carmen Antal. “Bardul” a avut trei copii pe care i-a recunoscut oficial: Ioana, Andrei şi Ana Maria. După moartea sa, grefiera Andreea Bârlea a cerut în instanță recunoașterea statutului de urmaș al marelui poet. Procesul nu s-a încheiat, dar expertiza ADN arată ca femeia e fiica marelui poet. Dintre iubirile dezvăluite ale lui Păunescu să le amintim aici pe Doina Aldea Teodorovici, Elena Grecescu și, conform unor apropiați, Ana Blandiana.

Urmărește-ne pe Google News