“Suntem plini de inteligență, dar goliți de iubire”. Alături de voluntari și de preotul Roșu în noaptea de Înviere

Cuvântul și lumina din noaptea de Înviere au fost anul acesta purtate între oameni, din casă în casă, din ușă în ușă. Nu au mai venit oamenii după Lumina sfântă, ci Lumina a venit la ei, în fața casei. Nici paștele nu a mai fost luat din biserică, ci a fost pus în plic sigilat și dezinfectat și împărțit din poartă în poartă. Așa s-a desfășurat noaptea de Înviere anul acesta.

“Este o perioadă cu o nevoie mai inedită decât cele cu care s-au confruntat până acum societatea și biserica, însă personal cred că foloasele vor fi mai multe și mai mari decât ponoasele”, spune părintele Daniel Roșu, de la Biserica Sf. Treime din București.

Adică, spune preotul, “din aceste evenimente, care ne pun la grele încercări din toate punctele de vedere, vom învăța, în cele din urmă, să fim mai deschiși, mai buni și vom ști să prețuim mai mult lucrurile din viața noastră”.

Daniel Roșu a spus aceste lucruri cu puțin timp înainte de slujba de Înviere de la miezul nopții, pe care a oficiat-o în fața unei biserici goale, privit de sus, de la balcoane, de enoriașii pe care obișnuia să-i vadă cel puțin la marile sărbători religioase.

Recomandări

Migranți transportați în cuști metalice sudate sub caroserie. Fost polițist, lider al grupării infracționale: „Dacă îs mari, mai mult de 6 nu”

“Ce faceți, domnu general?”

Cu o listă de adrese ale unor oameni care i-au cerut ajutorul, cu Lumina adusă de la Ierusalim într-o candelă protejată atent de vânt și însoțit de doi voluntari, dintre care unul, fiul său, Iulian, preotul Roșu a plecat să împartă lumină.

Alți trei voluntari au plecat separat pe la blocuri, acolo unde oamenii au solicitat Lumină.

“Domnu general, ce faceți, domnu general?”, îi strigă părintele unui bătrân puțin adus de spate, îmbrăcat într-o bluză lălâie și pantaloni de trening. Bătrânul, fost militar de carieră, are acum 97 de ani. A așteptat acasă, alături de soția sa, ca personalul clerical să îi aducă Lumină.

Recomandări

De ce vrea Maricel Păcuraru să-și anuleze condamnarea din 2014. Argumentul avocaților: „Infracțiunea de spălare a banilor nu mai este infracțiune”

A prins și al Doilea Război Mondial, dar niciodată, nici măcar atunci, lumea nu a fost într-o situație atât de gravă ca acum, spune bătrânul.

Bucuria lui este însă faptul că biserica nu și-a întors privirea de la credincioși, iar în cea mai importantă noapte din an pentru ortodocși, Lumina a ajuns, totuși, la ei.

“Mi se pare normal să se facă lucrul acesta, pentru că biserica trebuie să aibă o legătură strânsă cu credincioșii. Fără biserică, este o suferință mult mai mare”, spune soția fostului general.

“Enoriașii noștri”

Rând pe rând, oamenii ies la poartă, în fața caselor, ca să-și aprindă candelele și să primească paște – pâinea sfințită. Sunt zâmbitori și nu se opresc din a le mulțumi preotului și voluntarilor că și-au făcut timp să treacă și pe la ei.

Recomandări

Exclusiv în limba română, în Libertatea, fragmente din cea mai așteptată carte a anului la nivel internațional, „Patriot”, memoriile lui Aleksei Navalnîi

Iar preotul Daniel Roșu îi știe pe toți. “Sunt enoriașii noștri”, spune el.

“Tata este cel mai bun om pe care îl cunosc. Din orice discuție pe care o ai cu el, ai ceva de învățat, iar pentru oamenii la care a ajuns astăzi, cuvântul lui a fost cu siguranță o mângâiere”, spune Iulian Roșu, fiul de 25 de ani al preotului de la Biserica Sf. Treime.

Iulian este sportiv, dar și fiu de preot, ceea ce l-a dus inevitabil pe drumul preoției.

Biserica luptă și ea în prima linie, dar cu altă pandemie

“Într-o mânăstire, bătrânul duhovnic a fost întrebat de ucenici cine ne duce pe noi la Dumnezeu. Ucenicii au crezut că le va vorbi jumătate de oră despre asta, dar bătrânul le-a spus un singur cuvânt: nevoia”.

Această scurtă pildă a spus-o preotul Roșu când l-am întrebat dacă în perioada asta, de când cu pandemia, cu restricțiile și cu îmbolnăvirile, credința oamenilor s-a întărit.

A devenit mai puternică, pentru că nevoia i-a împins spre rugăciune, spune părintele.

Biserica trebuie să fie o punte de legătură între creștini și Dumnezeu și să fie un sprijin pentru oameni în cele mai grele vremuri. Privind din punct de vedere spiritual, spune părintele, pandemia de COVID-19 este un test al credinței, o lovitură a celui rău, dată însă într-o perioadă în care rugăciunea are cea mai mare putere: de Înviere. Deci tot cel rău are de pierdut.

Daniel Roșu mai spune că și biserica luptă în prima linie. Nu ca medicii, care se pun în pericol salvându-i pe bolnavi, ci prin alt mod. Biserica se luptă cu “răceala cea mare, răceala iubirii”. Lipsa de iubire.

“Suntem plini de inteligență, dar goliți de iubire”, spune preotul.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 14

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro