Din altar pe patul de spital. Lungul drum al expresiei „Doamne-ajută!”, explicat de un preot, medici și un lingvist

„Doamne-ajută”, se aude dinăuntrul cabinetului. O doamnă cu picioarele umflate pășește nesigur.

– A meritat așteptarea? o întreb.
– Mi-a dat niște pastile, dar a zis că nu am nimic. Nu le iau oricum, îmi răspunde.

Apoi îmi dă mie „Doamne-ajută”-ul mai departe și pașii o poartă afară.

Sunt pe holul unui spital public din București și aud des câte-un „Doamne- ajută!” înghesuit printre diagnostice și rețete. Îmi amintesc de un interviu recent în care interlocutorul mi-a spus că „în România trăim între Doamne-ajută și Doamne ferește”. 

Am început să fiu atentă la asta. 

„O zi bună, Doamne-ajută!”, spune șoferul de la Uber când cobor.
„Doamne-ajută!”, îmi spune secretara care-mi face o programare la o clinică.
„Doamne-ajută!”, zâmbește și vecina care a avut grijă de florile mele. „Doamne-ajută!”, aud și la televizor în discursurile parlamentarilor. 
„Doamne-ajută!”, de la un ateu. Ironic sau nu.
„Doamne-ajută!” de la profesori, medici, părinți, colegi, orășeni sau oameni de la sat.

Am crescut c-un „Doamne-ajută” omniprezent. Bunică-mea mă dădea cu scuipat pe frunte. Își lingea degetul arătător și mă ștampila cu el între ochi, să nu mă deochi. „Doamne-ajută, mamă!”, îmi zicea. În facultate, am început să-l arunc la finalul conversațiilor cu oamenii la care țin, ca și cum le-aș da un scut până la următoarea întâlnire. A devenit una dintre expresiile lipite de mine, la fel ca un tic.

Recomandări

Ce înseamnă pentru Ucraina, Orientul Mijlociu și China întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă

Pe dexonline expresia Doamne-ajută înseamnă: 

1. strigăt de îmbărbătare al plugarului (când se apucă de lucru): înjugă boii la car, zice Doamne-ajută CR. (sau când scapă de o primejdie): când era să zică Doamne-ajută! POP.; 

2. (ironic) bătaie neașteptată, trânteală: să te pomenești cu Doamne-ajută pe spinare PANN; 

3. mai de Doamne-ajută, exprimă o însușire într-un grad mai înalt (și despre lucruri): o bucată de loc mai de Doamne-ajută ISP., primesc înapoi.

Definiții la care timpul și oamenii au adăugat și altele. 

Dumnezeu, puntea din spital între medic și pacient 

Prima dată când expresia asta m-a scos din sărite a fost când eram întinsă pe un pat de spital și-o asistentă, aplecată peste mine, a încercat a doua oară să-mi prindă o venă. „Doamne-ajută!”, a spus. Băga acul în mine pe bâjbâite. Mi-a spart vena din nou. Doamne n-a ajutat.

Cât de prezentă este expresia asta într-un spital și ce tip de confort, speranță oferă ea?

„Din ce văd eu, sunt două tipuri de medici: medici credincioși, care aduc credința lor în discursul cu aparținătorii și care folosesc adesea construcții de gen – Doamne ajută. Și medici care nu cred neapărat în cristoșire și-n credință, dar care, înțelegând că pacienții cred în asta, o folosesc. Știm că în situații limită, Divinitatea e ușor de apelat și identificat”, explică un medic ATI-ist dintr-un spital din București.

Recomandări

Kamala Harris, primul discurs după înfrângere: „Am pierdut alegerile, dar nu lupta pentru libertate. Aveți putere”

El spune că pe holurile spitalului folosește această expresie în relația cu pacienții și cu aparținătorii, dar și altele precum: „Noi nu suntem dumnezei”, „Dumnezeu are planuri cu fiecare dintre noi”, „Trebuie să respectăm voința Domnului”. 

Când medicii spun Doamne-ajută, „e practic momentul în care împreună ne marcăm speranțele. E ca un fel de seal the deal (încheiem pactul – n.r.). E important să se înțeleagă că în momentul în care discuți astfel de lucruri cu dumnezeire, ăsta e un loc bun de legătură cu aparținătorul. Vorbești un limbaj comun. Ajută foarte mult să se creeze un fel de sudură între tine și celălalt, pentru că fără această sudură și încredere reciprocă sau valori reciproce, complianța la tratament scade, crește riscul de reclamații ulterioare”, explică medicul.

De la ironie la credință 

În afara spitalului, asta nu este o expresie care să se fi lipit de el însă. Unii tineri de astăzi au ajuns să folosească „Doamne-ajută!” dintr-o joacă ironică până când ea a devenit aproape o credință. Mai ales când e vorba de sistemul sanitar și de propria sănătate. 

„Eu am început să folosesc în mod ironic, dar ușor, ușor s-a pierdut ironia și acum o zic pe bune. Cel mai mult în situații care par fără speranță. Ironic, cred că am început să folosesc când a fost anul cu Coaliția pentru Familie. Și neironic, cred că am zis ultima oară înainte de vaccin”, povestește Ștefania, o tânără din București.

Recomandări

Un copil grav rănit într-un accident de autocar este executat silit de avocați. Întâi, aceștia s-au îndreptat împotriva tatălui

„Într-o țară în care suntem toți credincioși nu e deplasat să zici Doamne-ajută, mai deplasat e să-mi dai tu mie peste nas că ce-i asta cu Doamne-ajută”, explică doctorul.

Andrei, un tânăr care se declară ateu, spune că a ajuns să folosească expresia ca un reflex, deși și-a impus să „nu mai arunce în stânga și-n dreapta cu Doamne-ajută”: „Câteodată, îmi iese din gură fără să vreau, lucru care mă amuză și îmi zic că s-a activat creștinul din mine.”

Mai ales „în situațiile în care interlocutorii folosesc expresia pentru că trec prin situații critice, ei sau cineva apropiat, răspund cu aceeași expresie pentru a-mi arăta susținerea și solidaritatea”, mai spune Andrei.

«Doamne-ajută» ca o mantră pe holurile spitalului

Într-un an marcat de pandemie și moarte, „Doamne-ajută” a coborât din Biblie și a urcat în paturile de spitale, în casele oamenilor, în ferestrele de chat și grupurile din online. 

„Expresia «Doamne-ajută» îi ajută pe credincioșii care simt că sănătatea și siguranța lor nu depinde doar de știință și medicină”, explică un medic rezident într-un spital suport COVID din București. 

„Am învățat să respect convingerile fiecăruia și recunosc că au fost momente în care am rostit «Doamne-ajută» pentru mine – medicina nu e mereu previzibilă, iar lucrurile nu se întâmplă ca în ghid sau carte. E greu de exprimat în cuvinte neputința și tristețea pe care le simți când pacienților nu le merge bine, în ciuda efortului. Nu sunt superstițioasă, am încredere în știință, dar uneori se întâmplă niște lucruri greu de explicat, iar atunci nu-ți rămâne decât să speri și să zici «Doamne-ajută» ca o mantră”.

Rezidenta mai spune că uneori folosește această expresie și acasă. Nu are însă aceeași însemnătate ca la spital. 

Acasă nu au fost situații de viață și de moarte, nu a trebuit să ofer speranță și suport emoțional pentru situații dramatice.

Doamne-ajută ca bună ziua 

Înapoi pe stradă, Doamne-ajută este și o formă de salut. „La sat se spune tot timpul asta, e ca bună ziua”, explică antropologul Radu Umbreș.

„De la funcţia de rugăciune-urare s-a ajuns la cea de salut. Lucrările mai vechi semnalează uzul expresiei în satele din Ardeal, dar circulaţia ei a fost, cu siguranţă, mai largă. Azi se poate observa că expresia s-a răspândit foarte mult în mediul urban, fiind practic panromânească şi concurând în unele comunităţi formula «bună ziua»”, spune  Iosif Camară, cercetător și doctor în filologie.