ComenteazăEste ora 12.00. Hassan și mama lui ies la o plimbare în parc. Poate vor face și câteva cumpărături. Au două ore pe ceas, așa spune regulamentul centrului de refugiați din sectorul 2 al Capitalei, acolo unde stă cu mama lui, care l-a urmat în România anul trecut, scrie Școala 9 BRD.
Dacă ar vrea să ajungă la Obor, de exemplu, ar avea emoții că nu se pot întoarce la timp. Să ajungă într-un parc din centru, ar fi imposibil. Așa că plimbarea lor este mereu prin părculețul Lunca Florilor. Câteva alei, două locuri de joacă cu copii gălăgioși și culorile toamnei.
Refugiații primesc cursuri gratuite de limbă. Pentru Hassan nu a fost greu, chiar dacă a trebuit să înceapă cu alfabetul. A învățat în primul rând ca să se poată juca cu copiii români de la centrul Protecției Copilului unde a stat.
Hassan a făcut clasele primare câte doi ani în unul și acum este în clasa a cincea. Din acest moment, trebuie să urmeze ritmul normal, an cu an. Asta înseamnă că ar absolvi liceul abia peste opt ani de acum. Și-ar dori să învețe mai mult, nu doar câteva ore pe săptămână, așa cum se întâmplă acum. Iar de când s-au închis școlile, primește doar teme pe Classroom și nu are întâlnire cu niciun dascăl.
Visul lui de a ajunge profesor este îngreunat de faptul că a trebuit să ia școala de la zero, cu toate că era în clasa a șaptea când a fugit de invazia din Mosul. În ritmul de acum, băiatul ar putea să își dea Bac-ul abia la 24 de ani.
Fuga din Irak
Când a decis să fugă din Mosul, unde locuia, atacurile facțiunilor armate erau la ordinea zilei. Auziseră zvonuri că vor veni peste ei. „Noi ne-am grăbit și am lăsat tot. Am luat doar actele și banii pe care îi aveam, hainele și niște perne și pături ca să avem pe ce dormi”, povestește băiatul în româna pe care a învățat-o.
Era iulie, 2016, când familia lui a decis să lase tot. Opt copii și doi adulți, cu câteva bagaje și un gol în suflet, fugind să găsească pacea.
Au ajuns într-o zonă cu populație kurdă, unde nu cunoșteau limba. Atunci au decis ca toți banii pe care îi au să îi dea călăuzelor care aveau să-l ducă doar pe unul dintre ei în Europa. Apoi să îi cheme pe ceilalți.
La început au vrut să-l trimită pe fratele meu mai mare, că el s-ar descurca mai bine, dar el nu a vrut să meargă. Eu nu știam cum va fi drumul și am zis că aș vrea să merg eu
Hassan
A plecat împreună cu un unchi și o verișoară. Hassan avea 13 ani și îl aștepta un drum de doi ani spre pace.
„În urma noastră am aflat că au venit și au spart geamurile, ușa și au intrat înăuntru și au luat tot ce era acolo, frigider, televizoare și alte lucruri. Dacă ne găseau în casă, ne omorau”.
Citește, în continuare, pe Școala 9, povestea extraordinară a fugii din Irak și a drumului spre România, care a durat doi ani.
foto: Școala 9 BRD.