Lupta de 30 de ani a unui bărbat cu dependența de jocuri de noroc. „Există o satisfacție de a da în buton”. Mesajul pentru alții în aceeași situație: „Cel mai greu e să conștientizezi că ai o problemă”

Medicul psihiatru Ovidiu Alexinschi descria jocurile de noroc ca fiind „cocaina digitală”, de care însă dependenții nu se pot ascunde, pentru că este peste tot: în reclame la TV, pe tricourile sportivilor, în bannere pe blocuri și la orice colț de stradă. Toate motivele pentru care Francisc a căzut înapoi în dependență aproape la fiecare 2-3 ani.  

A jucat prima dată la păcănele când era elev de liceu 

Bărbatul povestește că a jucat prima dată la păcănele acum mai bine de 35 de ani. Era doar un copil pe vremea aia, elev în clasa a IX-a. A mers cu un prieten la un local de cartier din Iași, unde a băgat 5.000 de lei în banii de atunci (adică 5 lei) și a plecat acasă cu 25.000 (sau 25 de lei azi). 

„Prietenul meu mi-a spus, vezi, nu te apuca – avea și el problemele lui. «Nu te băga de acu, ia câte un pic, câte un pic»”, își amintește bărbatul.

Acum, la aproape 50 de ani, Francisc a fost de atâtea ori la un pas să-și distrugă viața, încât, dacă cineva i-ar fi spus mizele, ar fi pariat împotriva sa.

Recăderile și ajutorul  

Francisc este dependent de jocuri de noroc și de alcool. A înțeles asta după ce a cerut ajutor specializat, a stat internat de două ori câte trei săptămâni, ca să-și trateze dependența de alcool, și a luat pumni de pastile pentru cea de jocuri de noroc. 

Are recăderi constant, cam la doi ani, dar spune că își revine mai ușor și știe acum să ceară ajutor. Dar astăzi, când vorbim, e curat și vrea să-i ajute și pe alții, ajunși în locul său, să recunoască semnele pe care el le-a ignorat toată viața.

„Cel mai greu a fost să înțeleg ce mi se întâmplă, chiar dacă îmi spunea medicul și toată lumea, eu îi ascultam și tot ce-mi doream era să ies și să mă duc să joc din nou”.

Ruleta – locul în care a pierdut cei mai mulți bani 

Francisc lucrează din anul 2000 într-o instituție financiară mică, din Iași, dar a pornit în viață cu ambiții mai mari. A terminat o facultate de profil economic și a deschis, în 2006, o firmă în domeniul construcțiilor, alături de un prieten. Doar că, pe lângă munca pe care o făceau, cei doi obișnuiau să joace și să parieze împreună. 

A jucat cel mai mult la păcănele și slots. A mers și la pariuri sportive, dar nu l-au atras. Doar că atunci a descoperit ruleta. Locul în care a pierdut cei mai mulți bani din viața lui. Și locul de care nu s-a mai apropiat odată ce a intrat pe drumul recuperării. 

Tot în 2006, Francisc s-a căsătorit. Câțiva ani a fost liniște, povestește el. Apoi a urmat o perioadă când soția sa a fost nevoită să lucreze în afara localității, iar serile lui Francisc au devenit libere și plictisitoare. Le umplea cu jocurile de noroc. 

„Nici când câștigam, nu ne opream”

În acei ani, tot ce câștiga cu prietenul și partenerul lui la firmă în cursul zilei pierdea seara la ruletă.

„Problema e că nici când câștigam nu ne opream. O zi băgam bani, alta scoteam, dar nici la câștig nu aveam vreo satisfacție să zicem «băi, gata, am câștigat, hai să ne oprim». Am tot jucat până când am ajuns să jucăm de nevoia de bani, am făcut alte împrumuturi să punem înapoi banii în firmă, dar tot ridicam mizele la pariuri ca să acoperim gaura. Când joci de plăcere, la început, e bet mic, miză mică, dar noi am ajuns la bet mare și risc mare, ca să ne scoatem banii. Și ne tot afundam în datorii; eram conștienți, dar spuneam că trebuie să câștigăm și noi o dată”, își amintește Francisc.

Prima internare la Socola: pentru alcoolism 

A descoperit că tot capitalul investit de prietenul său în companie a venit dintr-un împrumut făcut, prin alți prieteni, de la cămătari. Iar când aceștia au venit să-și ceară banii înapoi, Francisc a trebuit să ceară ajutor familiei. Mama sa a fost cea care și-a dat seama atunci că problema e mai mare decât au bănuit. 

Printr-o cunoștință de familie au ajuns la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași, unde Francisc s-a internat în 2010. Dar nu pentru a-și trata dependența de jocuri de noroc, ci pentru că banii pierduți l-au împins să sufere și de alcoolism.

După ce a închis firma, s-a întors la locul său de muncă. Dar și de acolo a luat bani. „Direct din gestiune, vreo 2.000 de lei. M-am dus la păcănele să-i înmulțesc și i-am pierdut”.

Legătura dintre dependența de jocuri de noroc și alcool 

După internarea la Socola, Francisc s-a internat pentru prima dată și la un centru specializat în dezintoxicare, unde a cerut ajutor și pentru dependența de jocuri de noroc. 

Cel mai greu a fost, explică Francisc, să înțeleagă ce se întâmplă.

„Am stat acolo trei săptămâni, nu se pleca acasă. Am vorbit cu psihologi, psihiatri și am ajuns să înțeleg ce se întâmplă cu băutura și cu jocurile. Când începeam să pierd bani, începeam să beau, ieșeau discuții și acasă, iar la un moment dat, problema mai mare era băutura”.

La început, nici el, nici chiar soția lui nu și-au dat seama că Francisc avea cu adevărat o problemă cu alcoolismul. 

„Soția și spunea că «nu pot să cred că, dacă bei un pahar cu vin, are ceva». Dar a văzut și ea ce s-a întâmplat”, povestește astăzi Francisc.

A mai fost internat, doi ani mai târziu, tot pentru trei săptămâni la un alt centru de dependență de alcool în privat. În România, astfel de centre de stat nu există, în afara celor din spitalele de psihiatrie.

Răspunsul la întrebarea „De ce simt nevoia să joc?” 

Din 2012, Francisc merge săptămânal la întâlniri și o dată pe lună vorbește cu medicul său curant despre dependența de jocuri de noroc. Încearcă pe cât se poate să și-o țină în frâu, spune bărbatul. A reușit, cu ajutorul specialiștilor, să identifice factorii care-l fac să joace: dorința de a câștiga bani și stresul la locul de muncă. 

„Când am mai căzut, simțeam nevoia să scot bani, să am bani. Dar la un moment dat, a intrat senzația de a juca, mai ales dacă nu pierdeam. Că puneam 50 de lei, mai făceam 100, eram mulțumit, plecam acasă, nu îmi trebuia mare lucru. Era plăcerea de a te rupe de realitate, că am avut probleme la serviciu, s-a schimbat șefa, a început un program mai strict și stresul de la muncă… jocul era o refulare. Îmi spuneam mereu că mă duc un pic și stau, dar când pierdeam, apărea și nevoia de a câștiga înapoi banii”, spune bărbatul.

Și specialiștii i-au recomandat să-și schimbe locul de muncă, dacă e un declanșator atât de puternic pentru el, dar Francisc spune că nu poate. Încearcă să evite orice alcool, pentru că a descoperit că dependențele se alimentează una pe cealaltă. 

„Acum nu mai beau, pentru că, dacă beam, simțeam nevoia să joc și, invers, dacă jucam, și mai ales dacă pierdeam, simțeam nevoia să beau”.

Ultimatumul soției 

În 2013, Francisc a trecut prin cele mai puternice probleme din familie: fiul său începuse să crească, iar el folosea toți banii din casă la jocuri de noroc.

Soția i-a dat un ultimatum – să renunțe sau să divorțeze. 

A cerut atunci ajutorul mamei sale și medicilor. Toți i-au spus același lucru: să-i sune atunci când simte nevoia să joace, indiferent de oră. Doar că Francisc îi apela abia după ce juca. 

„Eu îi sunam mereu după ce mergeam, jucam și pierdeam”. De ultimele recăderi soția sa nici nu știe, chiar dacă a simțit „că sunt mai stresat”.

„Satisfacția de a da în buton”

În perioadele de dependență puternică, Francisc nu mergea oriunde: avea locurile și aparatele sale. Înainte de pandemie spune că a și câștigat bani serioși: 15.000 de lei o dată. Cu ei și-a făcut unele îmbunătățiri la mașină, și-a schimbat sistemul audio și ce a rămas i-a virat într-un cont online pe care l-a deschis la o casă de jocuri de noroc, ca să-și „refacă bugetul”. Doar că i-a pierdut pe toți. 

Cu toate că foarte mulți dependenți de jocuri de noroc merg și în online – unde accesul este și mai facil – Francisc spune că pe el nu l-au atras niciodată cu adevărat. 

„Pe telefon jucam pentru bani, nu e același lucru ca la aparat, când ai satisfacția de a da în buton”, explică bărbatul. 

Dr. Ovidiu Alexinschi, medicul curant al lui Francisc, explică și cum se manifestă dependența în mintea unei persoane:

Nu mai ai libertatea să decizi cât să joci, ce sume, ce jocuri, că intri într-un vortex al dorinței compulsive. Intri în logica nevoii de joc, de a face chestiunea respectivă.

Dr. Ovidiu Alexinschi:

Minori în sălile de păcănele

Francisc își amintește că, atunci când frecventa sălile de păcănele, a văzut deseori copii care intrau să joace, deși legea le interzice minorilor accesul în aceste locuri. 

Medicul Alexinschi crede că restricțiile legate de vârstă se respectă „la fel cum se respectă la alcool și tutun”. 

„Iar localurile amenajate, foliate, sunt seducătoare, îți dau acea impresie a confidențialității, a intimității și asta imprimă un anumit curaj jucătorilor”, a mai spus dr. Ovidiu Alexinschi, care este și coordonator al programelor naționale No Addict, într-un text realizat de Libertatea pe subiectul dependenței de jocurile de noroc.

Nu se cunoaște numărul real de dependenți de jocuri de noroc

Există un singur studiu major cu privire la numărul românilor care joacă la păcănele, și acela datează din 2016. Conform Ziarului Financiar, a fost realizat de doi dintre cei mai mari operatori de jocuri din România, Romslot și Romanian Bookmakers, și indica 100.000 de „jucători-problemă”, care joacă mai mult decât își permit. 

Însă tehnologia a mutat păcănelele și în mediul online, sub forma cazinourilor digitale cu aparate de tip slots, iar în acest mediu ar fi circa 400.000 de conturi individual create, conform unui material realizat de Europa Liberă, care citează date de la Oficiul Național al Jocurilor de Noroc (ONJN).

Doi ani de când stă departe de păcănele și alcool 

Acum, Francisc spune că are doi ani de când s-a ținut departe de aparate și de alcool. Merge la ședințele sale cu alcoolicii anonimi săptămânal, iar în timpul liber s-a angajat ca șofer Bolt. 

La câteva luni de când are două joburi, a mers la medicul său curant. I-a spus exaltat că nu-i vine să creadă când vede cum se adună banii: 10-15-30 de lei. Una peste alta, sumele cresc și odată cu ele și satisfacția lui Francisc. 

Când face un calcul rapid, spune că a pierdut cel puțin 100.000 de lei (20.000 de euro) de-a lungul anilor doar la păcănele. Nu a vrut să se gândească la suma totală pe care a băgat-o în aparate sau la ruletă. Nu ar ajuta, de fapt, pe nimeni. Acum simte că n-ar mai face asta. 

„Nu îți mai vine să mergi să îi dai. Te duci direct acasă, la revedere, sănătate. Mai am așa câte un gând, dar mă țin ocupat”, mărturisește Francisc. 

„Ajungi greu să conștientizezi că ai o problemă, chiar dacă îți spun și medicii, și toată lumea. E musai să ai familia aproape. Acum țin legătura lunar cu medicul, îi povestesc ce gânduri am mai avut, iar la clubul de alcoolici anonimi ne ținem toți aproape o dată pe săptămână. Am format legături, prietenii, am fost în concedii cu familiile împreună. Pentru că e greu să las și jocul, și alcoolul”, mărturisește bărbatul.

„Nu am fost lângă fiul meu când trebuia”

Cel mai mult îl ancorează astăzi în cumpătare fiul său, de 16 ani. Francisc spune că băiatul l-a văzut și în perioada de joc, și de alcool, și, chiar dacă era mic, a înțeles ce se întâmplă. Crede că a fost puternic afectat de comportamentul său de atunci. 

Adolescentul e astăzi introvertit, îl descrie tatăl său. Poate ca orice alt adolescent. Însă fiul său nu suportă nici alcoolul, nici fumatul. Deseori își ceartă tatăl și îl încurajează să renunțe la țigări.

„Are o repulsie mare față de băutură și nu mănâncă nici struguri, doar pentru că îi asociază. Acum e mare și conștientizează, dar înțelegea și când era mic”, povestește bărbatul de 50 de ani. 

„Nu prea am fost un model pentru el, nu am fost lângă el când trebuia, că eu eram cu problemele mele și nu le-am văzut pe ale lui. Acum nu am nicio problemă cu el, cuminte, dar parcă e prea cuminte”, spune îngrijorat tatăl.

Cum ar fi putut statul român să-l ajute pe Francisc?

Ca să fie sigur că nu ar mai călca într-un local de păcănele, Francisc crede că ar trebui să fie niște reguli stricte impuse de stat.  „Ar trebui să primești un card și când depășești o anumită sumă să nu mai poți juca, să nu mai ai voie, să fii contorizat și exclus”.

Legea autoexcluderii din cazinourile și casele de pariuri offline a fost promulgată de președintele Iohannis în noiembrie 2022, însă nu are norme de aplicare nici astăzi. 

Nici de reclame Francisc nu se poate feri. La începutul lunii martie, senatorii au adoptat un proiect de lege privind permiterea reclamelor la TV pentru jocurile de noroc doar între orele 23.00 și 6.00, dacă nu e vorba de transmisiuni live ale competițiilor sportive. Proiectul mai prevede și ca publicitatea outdoor pentru casele de pariuri să nu depășească 30 mp și să nu prezinte câștigurile. Proiectul inițial prevedea interzicerea totală a reclamelor la jocuri de noroc și case de pariuri.

„E greu (să te lași, n.r.) că sunt și mulți oameni cu bani care joacă. Am văzut specimene care au pierdut și 100.000 de lei pe noapte și tot mai scoteau să joace. Și te uiți la ei, prinzi curaj că poate tu câștigi, începi să pierzi și bei, bei, bei, bei și parcă ai mai bea un pic”, rezumă Francisc cele două dependențe cu care se luptă în fiecare zi.  

*Numele, vârsta și unele detalii legate de viața personală a lui Francisc au fost modificate pentru ca identitatea acestuia să poată fi protejată

Foto ilustrativ: Shutterstock

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro