Lupta pentru climă se mută în instanțe. Vesticii sunt campioni la litigii de climă, dar procesele pentru a forța guvernele să-și respecte angajamentele față de Pământ au pornit și-n Est

• Acest text este publicat în cadrul unui proiect susținut în 2024 de European Climate Foundation. Organizația nu a fost implicată în niciun fel în realizarea acestui articol și nu l-a văzut înainte de publicare, alegerea, documentarea subiectelor și tot ceea ce ține de zona editorială a subiectelor fiind atributele redacției și ale autorilor.

În anii ‘70, William Nordhaus, laureat mai târziu cu Premiul Nobel pentru Economie, a calculat pe spatele unui plic că o încălzire a temperaturii globale cu două grade Celsius ar „împinge climatul dincolo de orice condiții experimentate de vreo civilizație umană“. Întreaga lume a trecut peste acest prag în 2023. 

Încălzirea a fost chiar mai accentuată în România și nu s-a simțit doar în nopțile toride din marile orașe, dar și pe câmpurile din ce în ce mai uscate și în satele unde fântânile seacă vară de vară. Nu-i optimist nici gândul că România stă mult mai prost decât orice vecin UE în indexul Notre-Dame Global Adaptation Initiative, care măsoară vulnerabilitatea unei țări în fața încălzirii globale, luând în calcul și politicile de adaptare implementate de autoritățile naționale. Ele lipsesc în mare parte în România.

Recomandări

Mircea Geoană, interviu integral la 55 de întrebări – powered by Libertatea: „România este, în continuare, un loc în care șmecherii par să se descurce mai bine”

Primăvara ar putea aduce un Plan Integrat Energie-Mediu (PNIESC). Însă versiunea draft a strategiei a primit observații dure de la Comisia Europeană pentru lipsa unei analize privind vulnerabilitățile și riscurile climatice, dar și proiecții care să arate că România se apropie măcar de obiectivele naționale privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). Până intră în vigoare PNIESC, România are una din 3 șanse să înfrunte din nou cel mai călduros an din istorie, spun cercetătorii Agenției SUA pentru Administrarea Oceanelor și Atmosferei.

Nu suntem singurii nepregătiți. „Măsurile politice în domeniu sunt cu mult sub ce avem nevoie pentru a rămâne sub pragul unei încălziri de 1,5°C peste nivelurile preindustriale. Cetățenii se adresează instanțelor de judecată, pentru a trage la răspundere guverne ori corporații față de Pământ. Litigiile devin un mecanism-cheie pentru a obține măsuri de mediu și a promova justiția climatică”, a spus Inger Andersen, directoarea executivă a Programului ONU pentru Mediu, cu ocazia lansării Raportului Global al Litigiilor de Mediu, 2023. 

Litigiile de climă câștigă teren, dar mai degrabă în Vest decât în Est

Potrivit raportului, numărul litigiilor de climă a crescut cu 146% între 2017 și 2022. Și, deși majoritatea sunt în Statele Unite, există un trend ascendent al acestor litigii în țări în curs de dezvoltare. În Europa, linia justiției climatice se trage de-a lungul fostei Cortine de Fier. O analiză a tuturor litigiilor de climă indexate de Sabin Center pentru Legislație Climatică al Universității Columbia arată că aproape 80% se judecă la vest de Cortină, clasamentul fiind condus de UK (89), Germania (54) și Franța (27). Doar 18 litigii de climă au fost înregistrate de instanțele din jumătatea estică a UE. 

Recomandări

Autostrada peste Carpați care ar putea fi scoasă integral la licitație în 2024. Drumul montan de mare viteză, proiectat să fie inaugurat în 5 ani

În România, primul proces de climă a fost intentat în ianuarie 2023, cu pârâții: Guvernul României, premierul Nicolae Ciucă, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ministrul Tanczos Barna, precum și Ministerul Energiei și ministrul Virgil Popescu. În spatele litigiului în civil este Asociația Declic, o comunitate de activiști care reunește peste un milion de membri activi din România și diaspora, precum și cinci angajați ai ONG-ului. Ei le cer acestora:

• să ia toate măsurile necesare pentru reducerea cu 55% a emisiilor de GES până în 2030, respectiv atingerea neutralității climatice până în 2050; 
• creșterea ponderii energiei regenerabile în rețeaua națională de energie până la 45% și creșterea eficienței energetice cu 13% până în 2030; 
• adoptarea de planuri concrete și concise de atenuare și adaptare la schimbările climatice, incluzând bugete anuale de carbon și mecanisme de raportare și monitorizare a progresului;
• și aplicarea unei amenzi de 660 de lei/zi întârziere premierului și miniștrilor de la Mediu și Energie;

În ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), pârâții sunt trimiși să consulte obiectivele de temperatură asumate de România prin semnarea Acordului de la Paris. Litigiile împotriva guvernelor pentru lipsa de planuri privind atingerea obiectivelor asumate la Paris sunt descrise drept o inovație de Programul ONU pentru Mediu.

Recomandări

Live Text | Alegeri SUA 2024. Cursa între Kamala Harris și Donald Trump va fi decisă de șapte state-cheie. S-au deschis secțiile în Georgia, Michigan și Pennsylvania, care ar putea înclina balanța

Cătălina Hopârteanu, digital campaigner la Declic și reclamantă în primul proces de climă din România, spune că ideea litigiului a apărut la început de 2022, în plină criză energetică ce a urmat izbucnirii războiului din Ucraina. 

„Atunci am cerut să crească procentul de energie regenerabilă, pentru că asta ar duce în timp la independență energetică. Nu ne-au răspuns la petiții, iar noi am continuat să ne documentăm cu privire la măsurile și planurile referitoare la energie și mediu, am descoperit că ele lipsesc. Noi nu avem o lege a climei. Nici nu există susținere politică pentru o asemenea lege, care există deja în alte țări”, povestește Cătălina Hopârteanu.

Ne-am dat seama că e nevoie de o decizie a instanței, pentru că ceea ce se întâmplă ne afectează drepturile tuturor la viață, la un mediu sănătos și durabil, precum și la un viitor demn pentru generațiile viitoare. Așa am ajuns în instanță.

Cătălina Hopârteanu, digital campaigner Declic:

Ce au susținut avocații Guvernului

România e printre ultimele 10 țări din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) în ceea ce privește capacitatea legislației de mediu de a proteja resursele naturale și calitatea mediului înconjurător, potrivit Indicatorilor de Guvernanță Sustenabilă ai Fundației Bertelsmann. Însă avocații Guvernului și ai celor două ministere au susținut în instanță că „reclamanții au avut o prezentare incompletă a documentelor strategice și legislative care abordează specific sau indirect atenuarea emisiilor GES”, incluzând în argument o listă de legi, strategii, regulamente ori directive UE.

În instanță, Guvernul a vorbit și despre faptul că România se numără printre țările UE cu cele mai mici emisii GES. Afirmația este una corectă, dar nu arată și faptul că România nu a înregistrat nicio schimbare în emisiile GES din momentul semnării Acordului de la Paris. Datele Agenției Europene de Mediu arată că România a avut mai multe emisii în 2021, comparativ cu 2016, atunci când a intrat în vigoare Acordul de la Paris

Justiție climatică, pentru cine și-o permite

Însă instanța nu-i niciodată prima soluție, întrucât litigiile de climă sunt scumpe, și nu doar în România. În toate țările lumii, justiția climatică e limitată de accesul la resurse financiare, iar litigiile cetățenilor împotriva guvernelor ori corporațiilor ajung să fie finanțate din granturi, donații, de fonduri de investiții de capital ori ONG-uri internaționale precum ClientEarth.

„Litigiile de climă sunt covârșitor de scumpe pentru multe comunități, pentru majoritatea. Din ce în ce mai multe fonduri de investiții de capital le finanțează. Absolut că urmărim o returnare a investiției, dar implicarea noastră duce și la o nivelare a terenului. Reclamanții pot avea aceeași reziliență precum pârâții cu buzunare adânci”, spune Alexander Garnier, fondator North Wall Capital, o firmă de investiții de capital care a finanțat litigii de climă în UK împotriva unor giganți, precum Volkswagen, British Airways și compania minieră BHP.

În România, primul proces de climă a fost finanțat din donațiile membrilor Asociației Declic, precum și printr-un grant de la European Climate Foundation. 

„E scump și la noi un asemenea proces, tocmai pentru că implică luni de documentare. Din momentul în care am hotărât să deschidem procesul și până la depunerea acțiunii au trecut luni bune, în acest timp, avocații au citit extrem de mult, au discutat cu colegi din alte țări. Toate acestea implică costuri”, spune Cătălina Hopârteanu.

În România, primul proces de climă a ajuns la ÎCCJ

Și, deși acțiunea în instanță a fost respinsă pe fond de Curtea de Apel Cluj, Declic a depus recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Avocații au făcut și un memoriu privind sesizarea CEDO pentru acordarea unui aviz consultativ în primul proces de climă din România.

„Acest demers este o premieră națională, nu cred că a mai cerut cineva sesizarea CEDO pentru un aviz consultativ, având în vedere că asta e posibil doar din ianuarie 2023. O să se discute la primul termen de la ÎCCJ, pe 31 octombrie”, explică avocata Isabela Porcius.

Între timp, Cătălina Hopârteanu speră „să găsim magistrați determinați să judece cu adevărat dosarul, fără să evite discuția despre situația serioasă în care se află România”. Asta pentru că experiența în litigiile de mediu inițiate în ultimii ani de Declic i-a arătat că instanțelor românești le „lipsește acel curaj de a obliga Guvernul să ia măsuri concrete, asta deși există practică judiciară în domeniu, iar România ar putea urma exemplul. Pentru că, indiferent că suntem politicieni, activiști ori judecători, respirăm același aer, trăim pe aceeași planetă, suferim cu toții din cauza lipsei de acțiune a guvernelor”, spune digital campaignerul Declic.

Deși respinsă pe fond de Curtea de Apel Cluj, avocata Isabela Porcius menționează că e totuși important că judecătorii nu s-au oprit la excepții, cum s-a întâmplat în alte țări în care activiști de mediu au dat în judecată guverne ori corporații. Magistrații clujeni au recunoscut atât că Asociația Declic are dreptul să dea în judecată Guvernul, dar și că pârâții sunt singurii care ar putea lua măsuri de creștere a ponderii energiei regenerabile și reducere a emisiilor GES.

„În momentul respingerii cererii noastre, instanța a argumentat că ar fi acceptat cererea noastră dacă am fi detaliat măsurile pe care guvernanții le pot implementa pentru a reduce emisiile și a crește ponderea energiei regenerabile. Dar ăsta e teritoriu minat, adică am fi ajuns să nesocotim principiul separării puterilor în stat”, explică Isabela Porcius.

Cătălina Hopârteanu a interpretat respingerea chemării în judecată ca o încercare de pasare a responsabilității către ÎCCJ. „Între timp am trecut prin 2023, care a fost cel mai călduros an din istorie. Și încă nu există măsuri concrete pentru eliminarea subvențiilor pentru combustibili fosili. Dimpotrivă, pare că vrem să folosim mai mult gaz și mai mult petrol. Stăm și ne gândim dacă Guvernul trăiește pe aceeași planetă cu noi”, spune Hopârteanu.

Lecția despre justiție climatică vine din Polonia. Cum au reușit activiștii să blocheze in instanță construirea unei noi termocentrale pe cărbune lângă Varșovia

România are un litigiu pe climă, ceea ce o plasează pe o poziție mai bună decât alte țări din blocul estic al UE: Slovacia, Croația, Lituania și Letonia. Însă suntem foarte departe de Polonia, unde s-au înregistrat 9 procese de climă. Cele mai multe chemări în judecată sunt formulate împotriva Guvernului de către ClientEarth Varșovia, filiala națională a ClientEarth, o asociație de mediu din UK care sprijină acțiuni legale pentru protejarea Pământului.

„Trebuie să ne amintim că Polonia este cea mai mare țară din regiune, și nu doar ca dimensiune, populație și economie, dar și în ceea ce privește contribuțiile de emisii GES”, explică ofițerul de presă de la ClientEarth Varșovia.

ONG-ul se folosește exclusiv de Codul Civil pentru a da în judecată atât statul, cât și corporații din Polonia. „Ni s-a părut că există o limită cu privire la ce putem obține prin inițiative de politici public și advocacy. Apoi a venit exemplu unor litigii de climă în alte state UE. Asta ne-a arătat că instanțele au capacitatea de a deschide un nou drum al protecției mediului în Polonia”, spune Bojadżijewa.

Prima victorie a venit în 2019, când Curtea Regională Poznan a declarat invalidă autorizația de construcție a unui nou bloc energetic la termocentrala pe cărbune de la Ostrołęka, deținută de Enea S.A. – al cărei acționariat este controlat de Trezoreria Poloniei.

„Victoria obținută în cazul Ostrołęka C nu putea să aibă loc dacă ClientEarth nu cumpăra acțiuni în Enea. Suntem primii care folosesc această strategie legală și s-a dovedit una eficientă pentru a opri dezvoltarea unui nou bloc energetic pe cărbune”, zice Bojadżijewa.

Enea a abandonat planurile unei noi unități termoenergetice pe cărbune, dar celelalte litigii inițiate de ClientEarth Varșovia sunt în continuare pe rolul instanțelor din Polonia. „Problema e că litigiile pe cale civilă durează mult până la soluționare. E nevoie să colectăm multe dovezi extrem de tehnice pentru a construi argumente legale, iar instanțele trebuie să examineze legalitatea și legăturile de cauzalitate. Iar instanțele poloneze nu sunt la fel de liberale ca în Olanda”, explică senior campaignerul ClientEarth Varșovia.

Cea mai mare provocare vine tot din partea avocaților autorităților publice, care ajung să dispute în instanță fundamentele științifice ale crizei climatice. Dar asta nu-i oprește pe polonezi să-și dea în judecată Guvernul pentru nerespectarea angajamentelor față de Pământ. 

În 2021, ClientEarth Varșovia a lansat cinci procese în numele unor persoane ale căror drepturi fundamentale au fost încălcate ca urmare a incapacității Poloniei de a-și proteja propriii cetățeni de efectele schimbării climatice. Ca și-n cazul României, aceste litigii se folosesc de țintele asumate de Polonia prin semnarea Acordului de la Paris. 

Semnat în 2015, Acordul de la Paris prevede un plan de acțiune pentru limitarea încălzirii globale mult sub două grade peste nivelurile preindustriale, inclusiv prin reducerea cu 55% a emisiilor GES până în 2030 și atingerea neutralității până în 2050. Acordul de la Paris a intrat în vigoare în noiembrie 2016, după ratificarea sa de 55 de țări, inclusiv statele membre UE, potrivit site-ului Consiliului Uniunii Europene. 

Secțiunea „Schimbări climatice” este susținută de European Climate Foundation. ECF nu a fost implicată în niciun fel în procesul editorial și nu este responsabilă pentru punctele de vedere exprimate în textele apărute în cadrul secțiunii.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro