43 comentariiUnitățile de militari ucraineni care luptă pentru a recupera teritoriul de pe malul estic al râului Nipru, o zonă controlată de mult timp de Moscova, au fost bombardate de avioanele rusești, atacate de infanterie și urmărite de drone.
Cu toate acestea, lovite și depășite, din punctul de vedere al dotărilor militare, forțele ucrainene au reușit să mențină câteva poziții peste râu de mai bine de o lună, iar acum își extind asalturile asupra forțelor rusești de acolo, lovind liniile vitale de aprovizionare.
Obiectivele finale ale campaniei ucrainene rămân neclare.
Este posibil ca acestea să vizeze în principal dezechilibrarea forțelor rusești – folosind atacurile limitate pentru a forța Kremlinul să mute trupe în zonă, în speranța de a crea puncte slabe de-a lungul altor părți ale frontului.
Este, de asemenea, posibil ca Ucraina să aibă obiective mai ambițioase, cum ar fi încercarea de a organiza un asalt major peste râu, menit să recupereze o porțiune substanțială de teritoriu și să remodeleze în mod dramatic o linie de front care a rămas în mare parte încremenită de un an.
Mulți analiști militari occidentali sunt sceptici în legătură cu posibilitatea ca Kievul să stabilească un cap de pod ce ar permite forțelor sale să deplaseze artilerie și blindate grele peste râu, de care ar avea nevoie pentru a desfășura operațiuni ofensive la scară largă.
Cu toate acestea, atacurile susținute s-ar putea dovedi dificile pentru Rusia, mai ales dacă Ucraina poate amenința liniile vitale de aprovizionare. Oricare ar fi intențiile Kievului, zonele umede mlăștinoase de-a lungul Niprului sunt în prezent în fierbere, scrie New York Times.
Ce se întâmplă pe Nipru
Stadiul actual al luptelor rămâne învăluit în secret și este în mod deliberat ținut așa de ambele părți.
Dar analiștii militari care au folosit imagini de luptă geolocalizate au confirmat luna trecută că forțele ucrainene își mențin pozițiile în mai multe puncte și sunt angajate în confruntări într-un șir de sate care se întind de la Oleșki, vizavi de orașul Herson, până la Korsunka, un oraș aflat la aproximativ 50 de kilometri în susul râului.
Comandantul unei unități speciale ucrainene care luptă pe malul estic a declarat că soldații săi au făcut primele incursiuni peste râu în luna august.
La sfârșitul lunii octombrie, pușcașii marini ucraineni s-au alăturat luptei, iar la jumătatea lunii noiembrie, pușcașii marini au anunțat că dețin mai multe poziții pe malul stâng. În acel moment, președintele Volodimir Zelenski a menționat pentru prima dată operațiunea.
Pe măsură ce atacurile ucrainene peste râu s-au intensificat, răspunsul Rusiei a devenit și el mai serios.
La sfârșitul lunii octombrie, avioanele de război rusești au început să lovească zona cu bombe de 500 și 1.000 de kilograme și au folosit sistemele de artilerie termobarică TOS-1A, care aspiră oxigenul din aerul înconjurător, cu un efect devastator, potrivit soldaților aflați la fața locului.
Reacția Moscovei sugerează dificultatea situației în care s-ar putea trezi trupele ruse, dacă Kievul obține progrese semnificative în zonă.
În ultimul raport, de sâmbătă, Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), un think-tank cu sediul la Washington, a observat că forțele ucrainene și-au menținut pozițiile și au continuat operațiunile în estul malului stâng al râului.
Statul-Major General de la Kiev a raportat și el că forțele ucrainene continuă să mențină poziții pe malul estic al râului și efectuează focuri de contra-baterie.
Un corespondent rus de război s-a plâns că forțele ucrainene continuă să folosească în mod eficient dronele și artileria pentru a perturba logistica rusă din zonă, criticând comandamentul militar rus pentru că nu a reușit să furnizeze forțelor rusești sisteme funcționale de război electronic.
Ce vrea Ucraina
Prin atacarea forțelor rusești de pe malul estic al râului, Ucraina forțează Rusia să mute acolo forțele din alte părți ale frontului, potrivit corespondenților militari ruși, armatei ucrainene, serviciilor secrete militare britanice și analiștilor militari.
Un observator militar ucrainean citat de ISW a susținut că Moscova a început deja să transfere trupe adiționale în zonă.
Dar luptele au un preț ridicat pentru forțele ucrainene. Pe rețelele sociale au apărut imagini cu confruntările sângeroase din zonă, care ilustrează totodată condițiile dure în care supraviețuiesc militarii.
Kievul pare însă dispus să riște viața unora dintre cei mai buni luptători ai săi, deoarece recompensele unei operațiuni de succes ar putea fi transformatoare pentru acea zonă a frontului, spun analiștii citați de New York Times.
Dacă Ucraina reușește să stabilească poziții solide peste râu, forțele sale s-ar afla la mai puțin de 50 de kilometri de Crimeea – punând un nod de tranzit vital din peninsulă în raza de acțiune a artileriei ucrainene, remodelând geografia câmpului de luptă și îngreunând și mai mult sarcina Moscovei de a aduce hrană, combustibil și muniție zecilor de mii de soldați în timpul iernii.
Evhen Dîkîi, fostul comandant al batalionului ucrainean Aidar, a declarat că trupele ucrainene „se apropie” de o autostradă critică ce leagă Crimeea de Melitopol – o arteră esențială în lanțul de aprovizionare rusesc.
„Următoarea sarcină este mai dificilă”, a declarat el săptămâna trecută la televiziunea ucraineană. „În special, să extindem acest punct de sprijin, să străpungem apărarea rusă și să câștigăm spațiu operațional”, a explicat Dîkîi.
Răspunsul Rusiei
Corespondenții militari ruși au criticat comandanții forțelor Moscovei pentru că nu au luat în serios amenințarea ucraineană în zonă.
Pe măsură ce relatările privind intensificarea activității ucrainene s-au înmulțit, în octombrie, Kremlinul l-a înlocuit pe comandantul din zonă, generalul-colonel Oleg Makarevici, cu generalul-colonel Mihail Teplinski, care a fost anterior șeful forțelor aeropurtate de elită ale Rusiei.
Institutul pentru Studiul Războiului a explicat într-un raport de luna trecută că armata rusă „va avea probabil dificultăți în redistribuirea de întăriri eficiente” în zonă, în timp ce este angajată, de asemenea, în operațiuni defensive în regiunea Zaporojie, la nord-vest, și în susținerea altor eforturi ofensive în estul Ucrainei.
Principalul răspuns al Kremlinului a fost acela de a-și folosi dominația aeriană pentru a bombarda zonele în care consideră că se află ucrainenii, în speranța că bombardamentele acerbe vor alunga adversarii.
Imagini publicate recent de drone rusești și ucrainene arată sate cândva liniștite, situate pe malul râului care acum sunt rase de pe fața pământului, fără nicio clădire în picioare.
Mai mulți corespondenți militari ruși proeminenți au vorbit despre probleme de comandă la nivel mediu, în vreme ce soldații ruși au postat clipuri în care se plângeau de condițiile grele și de faptul că li se ordonă să plece în misiuni sinucigașe.
O bătălie posibil vitală pentru Kiev
Pentru a-și extinde controlul fragil de pe malul estic al Niprului, ucrainenii trebuie să găsească modalități sigure de a transporta provizii și întăriri peste râu – o sarcină deloc ușoară.
„Traversarea unui râu sub foc este una dintre cele mai dificile operațiuni din războiul terestru”, a explicat John Hosler, profesor de istorie militară la Colegiul de Comandă și Stat-Major General de la Fort Leavenworth, Kan.
Soldații și echipamentele sunt vulnerabile în fiecare etapă a operațiunii: când se strâng pentru a se pregăti pentru traversare, în timp ce se traversează râul și încă o dată pe partea cealaltă, a declarat acesta pentru New York Times.
Deși râul Nipru se îngustează atunci când trece prin orașul-port Herson, iar Ucraina are unități de geniu testate în luptă – precum și poduri mobile concepute pentru această sarcină – lucrurile nu sunt neapărat mai ușoare.
Dronele rusești, care monitorizează frontul, amenință toate aceste eforturi ucrainene. Apoi, odată trecut râul, câmpia mlăștinoasă de pe malul estic al acestuia oferă puțină acoperire naturală.
Dincolo de posibilele beneficii operaționale pentru Ucraina, traversarea cu succes a râului ar putea, de asemenea, să ridice brusc moralul, în special după un an de eforturi și pierderi masive, dar cu puține progrese pe teren.
Dar o campanie eșuată ar însemna, pe de altă parte, că mai mulți dintre cei mai buni soldați ai țării vor fi pierduți.
Nicio armată modernă nu a mai încercat ceva de o asemenea amploare în aceste condiții de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace, au observat istoricii citați de New York Times.