1 comentariu„Când primești diagnosticul de cancer e așa o lovitură puternică, după care greu te aduni. Mie vestea asta mi-a căzut ca un topor în ceafă. Primul gând a fost ce o să mă fac cu copiii mei?”, mărturisește Daniela Chis, în vârstă de 52 de ani, din Oradea, care s-a luptat cu cancerul de endometru.
„Plângeam continuu, nu era zi în care să nu plâng. E o luptă. Nu fizică, dar emoțională, mentală. E foarte greu să lupți cu ceva ce nu vezi. Aveam atacuri de anxietate”, spune și Maria Tritean. Originară din Cluj, aceasta a trecut printr-o dublă mastectomie și mai multe operații după nenumărate complicații.
Cancerul la sân, principala cauză de mortalitate la femei
În România, cancerul la sân reprezintă aproape 18% din totalul deceselor cauzate de cancer, potrivit Asociației Internaționale pentru Cercetarea Cancerului, și este principala cauză a mortalității în rândul femeilor cu cancer. De asemenea, anual mor în jur de 1.800 de femei din cauza cancerului de col uterin. În acest caz, rata mortalității este de 4 ori mai mare decât media Uniunii Europene, ceea ce poziționează România pe primul loc în UE la incidența și mortalitatea asociate acestei afecțiuni.
Deși cele mai multe forme ale bolii sunt vindecabile, dacă sunt depistate la timp, diagnosticul de cancer este încă asociat cu decesul.
Campania „De departe, cea mai frumoasă”, la care au participat șase românce care au învins cancerul, vrea să atragă atenția asupra importanței controalelor de rutină în prevenirea acestei boli, care, descoperită la timp, poate rămâne doar o afecțiune.
Maria Tritean și Daniela Chis, care au luat parte din campanie, au povestit pentru Libertatea despre lupta lor cu cancerul, despre dificultățile prin care au trecut, dar și despre modul în care această boală le-a ajutat să facă în viața lor schimbări pe care nu le-ar fi făcut altfel. Fotografiile cu ele realizate de Mihaela Noroc, creatoarea Atlasului frumuseții, în care acestea își arată cicatricile emană încredere și putere. Exact așa cum se simt ele acum: încrezătoare și puternice.
A primit diagnosticul după aproape doi ani
„În boala asta, importantă este acceptarea. Am acceptat-o și o respect pentru că, respectând un lucru, îl faci să nu te mai atace”, spune Daniela Chis.
De 12 ani are o librărie mică în Oradea, care se numește Shic. De când era mică visa să fie printre cărți și, deși de profesie este inginer mecanic. N-a mers prea departe de cuvinte nici înainte să fie librar: 16 ani a lucrat într-o tipografie.
Primele simptome care i-au ridicat Danielei niște semne de întrebare au apărut în 2019. Și-a făcut niște analize care nu au arătat nimic, apoi au urmat pandemia și mai multe rezultate neconcludente.
Abia în mai anul trecut a primit diagnosticul de cancer de endometru – o formă a cancerului uterin, al șaselea cel mai frecvent tip al acestei boli.
„E o boală parșivă, nu doare, nu dă semne clare, nu dă de gândit că este acolo”, spune Daniela.
Renașterea
După 28 de ședințe de radioterapie, opt ședințe de chimioterapie și o operație, Daniela a renăscut, spune fără să ezite.
Cancerul de endometru i-a lăsat, în final, o cicatrice lungă pe abdomen și un păr mai scurt. Dar i-a lăsat, de asemenea, mai multă înțelegere pentru ea, pentru propriul organism și pentru sănătatea sa mintală.
„Simt că am renăscut după această boală. Noaptea aia de după operație a fost cea în care am primit o nouă șansă la viață, iar asta înseamnă că eu trebuie să schimb ceva”, mărturisește Daniela.
Mi-am schimbat modul de gândire, de viață. Am înțeles că până să mă îmbolnăvesc munceam ca să mor încet. Pentru că ești absorbit de muncă, te sacrifici pe tine pentru muncă și te neglijezi. Am învățat să mă pun pe primul plan. Trebuie să învățăm să ne facem timp pentru noi.
Daniela Chis:
Voluntară pentru pacienții cu cancer în timp ce făcea chimioterapie
În timpul tratamentelor pe care le-a urmat, Daniela s-a înscris ca voluntar în asociația clinicii oncologice. Îi îndruma pe pacienții care veneau pentru prima oară la control sau la ședințele de chimioterapie, ori la nutriționistul care trebuia să le stabilească alimentația.
Daniela spune că mulți erau speriați și debusolați, dar că a observat o schimbare în bine când le spunea că ea însăși este bolnavă și urmează un tratament. Poate au prins mai multă speranță, poate mai multă încredere, poate mai puțină teamă, crede ea.
„Și mie mi-a fost frică la început, mai ales de ședințele de chimioterapie. Scaunele acelea îmi aminteau de cele pe care le-am văzut în filme, unde se aplică injecția letală. Dar a mers foarte ușor, pentru că am respectat ce mi s-a spus, inclusiv în alimentație și hidratare, ca să pot duce tratamentul”, povestește femeia.
„Mi-am dat mâna prin păr și mi-a căzut un smoc. Eram la divorț”
Maria Tritean a aflat că are cancer la sân în noiembrie 2020, într-o zi de marți. Trei săptămâni mai târziu a făcut și prima ședință de chimioterapie. Pe-atunci avea părul lung și creț, vopsit într-o nuanță de mov pastel.
A început să-i cadă puțin înainte de a doua ședință. Era la tribunal, la ultima prezentare în fața instanței, după un proces de divorț care dura deja de un an.
Mi-am dat mână prin păr și mi-a căzut un smoc de păr. Încă o tură, încă un smoc de păr și încă unul, și încă unul. Am început să-l bag în buzunarul fâșului, dar nu mai era loc, așa că l-am scos și l-am băgat în geantă. Avocata mea a văzut și m-a întrebat ce se întâmplă. I-am spus că am început chimioterapia și îmi cade părul.
Maria Tritean:
Și avocat fostului soț a întrebat-o ce se întâmplă cu ea. I-a spus că are cancer. „«Și ați venit așa la proces?» m-a întrebat. L-a întrebat pe el: «Dumneavoastră știați?» Și el a dat din cap că da. Nu a spus nimic altceva”, povestește Maria, din Cluj.
Operații după operații
Cinci ore a durat operația de după mastectomie și de reconstrucție. La un sân, medicii i-au pus un implant, iar la celălalt, un expander, care să întindă pielea astfel încât să facă loc viitorului implant. Dar au apărut complicațiile, iar după o lună a fost din nou operată. Apoi alte complicații, iar trei săptămâni mai târziu, altă operație.
O infecție apărută după cea de-a treia operație a adus-o pe Maria din nou pe patul de spital. Ultima intervenție chirurgicală, a patra, a avut loc luna trecută, în februarie.
„Gândul că voi rămâne fără sâni a fost o traumă pentru mine. Și cred că așa e pentru toate femeile, pentru că e ceva ce reprezintă o femeie: părul și sânii. A fost o senzație de parcă a ieșit totul din mine. Cum o să arăt fără sâni?”
Atacuri de anxietate și pastile de dormit
A doua zi după prima operație s-a uitat în oglindă. A văzut o femeie cu ochelari, fără păr și cu un aparat lipit de piept care să o ajute să se vindece mai rapid. „Mi-am spus: asta sunt, un nou eu”.
La fel ca Daniela, și Maria a trecut prin mai multe ședințe de chimioterapie. Au marcat-o puternic, și nu doar fizic – a slăbit mult, avea doar 45 de kilograme -, ci și psihic.
„Eram în procesul de divorț, aveam grijă de mama mea de 80 de ani, foarte bolnavă. Eram singură în toate astea. A fost foarte greu și emoțional, m-a doborât. Am resuscitat-o pe mama de două ori acasă.
Am început să am foarte multe atacuri de anxietate. Nu mai puteam să respir, nu mai știam unde să mă duc, nu conștientizam unde sunt. Așa de puternice erau. Și am luat pastile ca să pot să dorm. Așa am fost patru luni.
Maria Tritean:
A găsit puterea să-și ridice moralul prin psihologii cu care a vorbit în permanență și prin clienții de la salonul de coafură pe care-l deține. Au alimentat-o cu energie pozitivă.
„Vorbeam cu ei despre asta, pentru că erau curioși și îmi puneau întrebări, iar eu mă eliberam”, spune Maria.
„Curajul de a fi vulnerabil”
„Nu trebuie să cazi. E un foarte mare pericol. Cel mai important este moralul. E foarte important ca în perioada aia să vorbești cu cineva, ca să-ți țină moralul sus, să poți să duci boala”, spune și Daniela, care la rândul său a vorbit cu un psiholog în toată perioada în care a urmat ședințele de chimioterapie.
Prima oră de terapie a fost hotărâtoare, pentru că specialistul i-a deschis ochii către lucrurile esențiale. Recomandă o carte care a ajutat-o mult: „Curajul de a fi vulnerabil”, a cercetătoarei americane Brené Brown.
„M-a făcut să înțeleg că a fi vulnerabil nu e o greșeală. Trebuie să recunoști că ești vulnerabil ca să poți trăi bucuria, să nu te lași copleșit de griji. Femeile bolnave de cancer trebuie să aibă foarte mare încredere în ele și în medicii care le tratează. Și să aibă grijă de ele. Dacă sunt în acel hop, trebuie să-l treacă, să nu cadă în disperare, că se tratează”, spune Daniela Chis.
„Tot răul a fost spre bine”
„Nu am permis bolii să mă domine”, afirmă Maria, la un an și jumătate de la primirea diagnosticului de cancer la sân. În urmează un tratament, o injecție lunară cu zoladex, un medicament care reduce activitatea hormonală, și niște pastile. Se confruntă, în schimb, cu un chist tumoral pe unul dintre ovare, dar și acesta este sub supravegherea medicilor și momentan, nu este nimic grav.
Maria Tritean crede că, în final, totul răul a fost spre bine, pentru că afecțiunea a făcut-o mai puternică și mai pozitivă.
„Când am descoperit că sunt bolnavă, am simțit că se termină totul. Dar am descoperit că a fost o reală binecuvântare, pentru că am avut timp să mă descopăr pe mine, să-mi văd limitele și să descopăr o putere pe care nu credeam că o am. M-a făcut un om mai puternic, mai pozitiv și mult mai deschis. Mi-a dat timp pentru mine, un timp pe care nu l-am avut. Tot răul a fost spre bine pentru mine”, încheie Maria, care știe că o minte puternică este cea mai importantă armă în lupta cu cancerul.
Libertatea îşi propune să ofere o voce egală femeilor în reprezentarea lor din media și crede în puterea #EqualVoice pentru a face mai vizibile femeile în presa românească, pentru a include vocile lor și perspectivele feminine. Fie că vorbim de jurnaliste, de surse, de specialiste sau de comentatoare / editorialiste, doar așa putem reflecta echilibrat societatea.
Libertatea își folosește capacitatea jurnalistică și tehnologică de a promova valorile în care crede: egalitatea între femei şi bărbați.
Vezi noutățile din cadrul inițiativei EqualVoice!