Lupta unui preot-director de școală: ca să-i ajute pe elevi, i-a readus pe profesorii-bunici la ore și își duce enoriașii cu mașina la vaccinare

Emanuel Silimon, 45 de ani, este de 12 ani directorul Școlii Gimnaziale nr. 4 din oraș, o școală de periferie „după care încep porumbii și viile”, după cum îi place să glumească. Din cei aproape 400 de elevi ai școlii, în jur de 60% au părinții plecați în străinătate sau sunt navetiști în București, adică vin acasă doar în weekend. Din 1990 până azi, orașul teleormănean a pierdut cam o treime din locuitori.

Directorul Silimon se opune însă destinului sumbru predestinat fostelor orașe industriale de la noi și vrea ca școala să fie cu adevărat un centru al comunității. „Încercăm să creăm în școală un climat cât mai aproape de cel familial, să avem aceste activități nonformale în care ne jucăm efectiv cu ei. Mai ales după ciclul primar stăm foarte aproape pentru a încerca să acoperim acel gol lăsat de lipsa participării la educație a părinților. Nu pentru că nu vor, ci fiindcă nu pot. Situația economică face ca ei să părăsească zona”, explică directorul Silimon. Este și preot în localitate, așa că a putut să le cunoască poveștile îndeaproape. Are și câțiva elevi pe care i-a botezat. „Vin la ușă la mine și mă strigă: «nașule!»”, râde profesorul.

Recomandări

Ce înseamnă pentru Ucraina, Orientul Mijlociu și China întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă

Profesorul, de acasă, elevii, în clasă, cu tabla interactivă

Când școlile s-au închis din cauza pandemiei, în martie 2020, la Școala gimnazială nr. 4 din Turnu Măgurele existau deja 60 de tablete donate de Fundația Vodafone. Un profesor a făcut în două săptămâni conturi pentru toți elevii și profesorii pe platforma educațională și au putut să mute activitatea repede online. Unde părinții sau bunicii nu se descurcau cu tehnologia, au făcut grupuri mici de învățători și diriginți care au mers acasă cu fișe de lucru. Tot cu ajutorul fundațiilor cu care colaborează, directorul a făcut rost de măști și substanțe dezinfectante.

După ce au putut să revină la școală fizic, cu toții și-au dat seama că elevii nu au doar goluri de materie, ci că au și mai multe nevoi emoționale și probleme de concentrare. Așa că au chemat întăriri. În colaborare cu Fundația Regală Principesa Margareta au dezvoltat programul „Generații – Centrul Comunității”, prin care i-au readus la școală pe profesorii seniori ai școlii.

Recomandări

Kamala Harris, primul discurs după înfrângere: „Am pierdut alegerile, dar nu lupta pentru libertate. Aveți putere”

„Chiar am avut bucuria să fiu oprit pe stradă și de profesori pensionați de la alte școli din oraș care m-au întrebat dacă pot să participe. I-am reactivat și au fost un plus pentru noi, ne-au ajutat enorm de mult, ei sunt văzuți ca acei bunici de acasă, au altă priză la copii”, povestește directorul.

Cadrele didactice la pensie s-au obișnuit repede și cu tehnologia și unele dintre ele au făcut activități de acasă. „Avem un profesor de matematică și care este de mult la pensie, are 70 de ani și sunt atât de încântați când vine dumnealui. Avem tablă interactivă și el de acasă face lecții cu ei. El din fața camerei le dictează exercițiile și ei în clasă le rezolvă. Nu e gălăgie, sunt atât de atenți și receptivi, că te lasă cu gura căscată”, mai spune Emanuel Silimon.

Alți și alți bunici, auzind de proiectul de la școală, s-au oferit să participe. „Nu suntem profesori, dar să facem o floare, să pictăm ceva ne pricepem”, i-au spus directorului.

Recomandări

Un copil grav rănit într-un accident de autocar este executat silit de avocați. Întâi, aceștia s-au îndreptat împotriva tatălui

A înțeles repede ce resursă sunt acești oameni și cât de mult pot da înapoi comunității. „Sunt un model pentru noi. Vin impecabili, la cămașă, cravată, aranjați, se respectă pe ei și ne respectă și pe noi. Doamnele se duc la coafor, se aranjează, sunt doamne distinse și dau exemplu celorlalți. Sunt lucruri pe care poate copiii nu le văd în familia lor”, crede profesorul.

Copii cu autism care au dat Evaluarea Națională

Școala pe care o conduce din Turnu Măgurele a devenit și un exemplu de incluziune. În urmă cu zece ani a fost înființată prima clasă integrată pentru copiii cu dizabilități din județul Teleorman. Apoi, au început să deschidă clasele și pentru elevii cu cerințe educaționale speciale. Pentru aceste activități, Emanuel Silimon a primit distincția Directorul Anului pentru Egalitate de Șanse din partea Asociației Valori în educație.

„Am avut doi copii cu autism care au obținut unul media 6 și unul 5,50 la Evaluarea Națională. Acum avem absolvenți care sunt la liceu, avem și absolvenți de liceu cu cerințe educaționale speciale care ar fi fost pierduți. Dacă ne aplecăm asupra lor și simt afecțiunea, pot face progrese extraordinar de mari. Acești copii sunt exemple pentru noi”, spune directorul.

În toți acești ani în care copiii cu cerințe speciale au învățat în școală, dizabilitatea de orice tip nu mai întoarce privirile curioase. „La noi, nimeni nu se mai uită lung când vine un copil cu handicap locomotor. Ei se joacă pe holuri împreună. Acum a fost greu în pandemie să-i facem să nu se mai îmbrățișeze unii cu ceilalți, ca să-i protejăm. Dar deocamdată nu am avut cazuri de infectare la nivelul elevilor”, spune profesorul.

„Dacă ne vom împlini ca profesori, vom avea și ce să punem pe masă”

Profesorii au trecut majoritatea prin boală. La începutul anului, jumătate din corpul profesoral s-a îmbolnăvit deodată, imediat după ce sala de sport a școlii a devenit centru de vaccinare. „Toți cei care veneau la centrul de vaccinare treceau prin școală, fiindcă afișele au fost puse atât de prost, scria pe ele Școala gimnazială nr. 4, nu sala de sport. Până ne-am dezmeticit, ne-am infectat 23 de profesori din școală”, spune directorul. Fiindcă s-au îmbolnăvit în timpul vacanței, profesorii nu au intrat în contact cu copiii.

Emanuel Silimon a făcut chiar o formă mai gravă a bolii. Toți cei din familia sa au fost infectați atunci. Spaima le-a fost mai mare, fiindcă directorul trecuse cu un an înainte printr-un infarct și a stat internat la Spitalul Floreasca din București.

„A venit atunci la mine o domnișoară medic și mi-a spus: «săru-mâna». Era medic rezident, o fostă elevă a școlii. Un copil extraordinar. În momentele grele, aceste momente sunt un balsam al sufletului”, spune profesorul. În ciuda problemelor de sănătate, spune că nu i-a fost teamă pentru el în pandemie, cât pentru copii. „Mie și acum îmi este frică de un focar la nivelul elevilor. În școală încercăm să acordăm cât mai mare atenție, avem niște condiții destul de bune, dar copilul este copil, nu știi ce face când pleacă din școală”.

„Am avut cunoștințe, prieteni, am avut în familie persoane care au murit de COVID, am fost loviți din toate părțile. Poate și asta ne-a responsabilizat. Este o comunitate îmbătrânită și au suferit din cauza acestui virus”, spune profesorul care a respectat cu strictețe regulile și în parohie.

„Mesajul pe care l-am transmis a fost cel oficial, de a avea grijă de noi, să respectăm regulile, nu am intrat în speculații care cred că nu-și au rostul. Atât timp cât oamenii mor în urma acestui virus, fiecare trebuie să știe la ce riscuri se expune și la ce riscuri îi expune pe alții”.

A avut bătrâni în parohie care i-au cerut să-i ducă cu mașina la centrul de vaccinare. Faptul că poate să-și ajute comunitatea îi aduce împlinire. „Școala în ultimul rând este un loc de muncă. Școala este un loc în care te dedici, asta trebuie să înțelegem toți. Adevărat că dacă stomacul este gol, nu te poți gândi la matematică, dar eu cred că dacă ne vom împlini ca profesori, vom avea și ce să punem pe masă”.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro