ComenteazăTuristii straini care trec prin Bucuresti au toate motivele sa ramana placut impresionati – cladiri impunatoare, flori, strazi proaspat asfaltate, semnalizate cu beculete, dupa ultima moda. Insa Doamne fereste sa mearga pe la periferie, pentru ca acolo le-ar ramane picioarele. Infundate in gropi uriase si intr-o vesnica mocirla.
Din nefericire pentru locatarii de la marginea orasului, si ei platitori de impozite, picioarele trebuie sa le framante glodul zi de zi. Strada Bordesti, din sectorul 4, arata ca dupa bombardamente si aceasta este numai un exemplu. Fara apa, fara canalizare, plina de gropi, strada se transforma intr-o mocirla imensa la prima ploaie. Oamenii traiesc intr-un focar de infectie format de la propriile laturi, pe care, din cauza lipsei de canalizare, sunt nevoiti sa le arunce in strada. “Cand trece vreo masina, toate laturile ne intra in curte, pana in pragul usii, pentru ca strada e mai inalta decat curtile. Cand ploua tremuram de frica sa nu ne intre mizeria in casa”, spune Aneta Plapumaru, o locatara.
Echilibristica pe „poduri” de caramizi
”Daca as sta pe o asemenea strada mi-as lua doua perechi de pantofi – unii pana ajung la masina, si unii pentru drum bun”, isi da cu parerea Cristina Radu, o bucuresteanca dichisita, ce se plimba linistita prin buricul targului.
Solutia aceasta au adoptat-o si locatarii de pe strada Bordesti. Locul lor de schimbare a cizmelor de cauciuc cu incaltarile de serviciu sau de scoala e curtea lui tanti Ecaterina, situata in capatul strazii.
Responsabila cu pastrarea incaltarilor “antinoroi” ale locuitorilor de pe strada este tanti Ecaterina, a carei curte se afla intr-o zona ceva mai accesibila a strazii. Pana cand vor putea sa circule omeneste locuitorii de pe strada Bordesti sunt nevoiti sa incalte cizme de cauciuc pana la marginea noroaielor si acolo sa se schimbe cu pantofii “de oras”, pe care si i-au luat in sacose. Primaria Generala a obtinut finantare BEI pentru reabilitarea strazii, dar dupa cum se vede, lucrarile sunt departe de a incepe