ComenteazăAseara, doua publicatii si un post de televiziune din Austria au prezentat primele imagini si interviuri realizate cu Natascha Kampusch, tanara care a reusit sa evadeze dupa ce fusese tinuta captiva timp de opt ani intr-o casa din apropierea capitalei. Fata de 18 ani a povestit cosmarul prin care a trecut in timpul captivitatii.
Publicatiile austriece “Kronen Zeitung”, “News” si postul de televiziune ORF au reusit sa obtina exclusivitate pentru difuzarea interviului cu Natascha Kampusch, tanara de 18 ani care a reusit sa evadeze din locul unde era tinuta sechestrata de opt ani. Fata a declarat ca incercarile ei de a semnala celor cu care se intalnea ca e tinuta prizoniera au trecut neobservate.
“Au fost momente in timpul interviului care mi-au dat fiori. Mi-a spus ca a incercat sa transmita oamenilor, din priviri, mesajul „Va rog sa ma ajutati”, dar nimeni nu a reactionat”, a declarat Christoph Feurstein, unul din autorii interviului.
Un prieten al lui Wolfgang Priklopil, barbatul care a tinut-o captiva pe fata, a declarat recent ca el a vazut-o de mai multe ori pe Natascha Kampusch in prezenta prietenului sau, dar aceasta parea fericita la acel moment.
Kampusch a reusit sa evadeze pe 23 august, in timp ce Priklopil isi spala autoturismul. Barbatul o rapise in urma cu opt ani de la scoala si a tinut-o captiva intr-o camaruta sapata sub garajul sau, fara ca nici o persoana din comunitatea respectiva sa observe ca sub ochii lor se petrece o tragedie.
Pana aseara, fata nu facuse decat scurte declaratii prin intermediul unui psihiatru, singura fotografie prezentata fiind cea de cand ea avea zece ani.
-Tot timpul m-am gandit la momentul in care o sa evadez. Nu am vrut insa sa risc, puteam pierde totul. El (rapitorul, n.r) suferea de paranoia si era extrem de neincrezator. O incercare esuata de evadare ar fi insemnat sa nu mai ies niciodata din camaruta ingusta de sub garaj.
– In fiecare zi ma lasa sa urc sus, in casa, si sa fac ceva. Orice. Treburi gospodaresti, nimicuri cotidiene. Dar, dupa ce terminam treaba, ma trimitea imediat jos, in cusca mea. Sa dorm acolo. Sa traiesc acolo. Cel mai rau era cand avea musafiri sau venea mama lui in weekend.
– Aveam si ganduri de razbunare. Cateodata, imi inchipuiam cum ii tai capul, aveam nevoie doar de o secure.
– M-am simtit ca un pui de gaina in cusca. Simteam nevoia sa vad oameni, animale. Dar mi-am folosit timpul cu folos. Am citit, am muncit. L-am ajutat sa-si ridice casa.
– Fuga mea a fost spontana. Nu am planuit nimic concret. Cand l-am vazut ca pleaca sa raspunda la telefon, am iesit pe usa garajului unde faceam curatenie. Mi s-a facut brusc rau. Am simtit pentru prima oara cat sunt de slaba. Totusi, am mers mai departe. Am vorbit cu cativa oameni pe care i-am intalnit, dar acestia au ridicat din umeri cand le-am cerut un telefon si-si vedeau de drum. Am sarit gardul in cateva gradini, eram panicata ca vine dupa mine. Apoi, am vazut o femeie la o fereastra si am rugat-o cu lacrimi in ochi sa cheme politia. Mai departe, stiti ce s-a intamplat.
– I-am spus (rapitorului, n.r) luni de zile ca, intr-o zi, va ajunge la inchisoare. Il linisteam spunandu-i ca nu e atat de rau. Doar eu traiam tot la inchisoare.
– Am doua proiecte pe care vreau sa le pun in practica: unul de ajutorare a femeilor abuzate din Mexic, celalalt a victimelor foametei din Africa. La urma urmei, stiu pe propria-mi piele ce inseamna ambele lucruri.