«Mă drogam şi îmi doream doar să mor»

Vorbeşte incet, aproape şoptit, cu privirea pierdută. Işi aminteşte cu groază de perioada în care, cu ochii injectaţi, aştepta supradoza care să îl scape de viaţa chinuită, de persoană dependentă de droguri. George Mocanu, un mic afacerist din Bucureşti, a consumat heroină timp de şapte ani. La un moment dat a găsit, însă, puterea să spună „nu” prafului care până atunci se dovedise mai puternic decât el. Bărbatul de 38 de ani a povestit, pentru cititorii Libertăţii, cum a reuşit să scape de pe marginea prăpastiei albe a drogurilor, unde a ajuns, vrând-nevrând.

„Am început să consum heroină în 1994, la vârsta de 24 de ani, cu o ţigară fumată la o petrecere. Pe atunci aveam trei magazi­­­­­ne, o casă, ma­­­­­­­şină, o soţie, doi copii… To­­­­­­­­tul îmi mergea bine”, îşi în­­­­­­cepe George Mocanu povestea tristă. Acea ţigară a fost doar în­­­­­­ceputul, pentru că, încetul cu încetul, bărbatul a de­­­­­ve­­­­­­nit dependent de orice substanţă i-ar fi putut a­­­­­duce o ameţeală plăcută. „Că sunt dependent am realizat atunci când am plecat la pescuit, în afara Bu­­­­­­­­­­­­cu­­­­reş­­­­­­­tiului. Nu mai a­­­­­­­­veam răb­­­­­­dare. Aşteptam să mă întorc acasă, să pot fuma”, a mărturisit bărbatul. A urmat, apoi, de­­­­­­că­­­­derea. A început să îşi ne­­­­­­­glijeze familia şi afacerea, a renunţat la prie­­­­­­teni pentru anturajul consumatorilor. Vindea orice, pentru încă o doză de heroină. La scurt timp, soţia sa a divorţat. „Ştiam că sunt dependent, că nu e bine ce fac, dar nu rezistam fără droguri. Pentru o persoană dependentă, lipsa drogurilor e ca o durere de măsea genera­­­­­lizată în tot corpul. Îi simţi lipsa fizic, dar eşti torturat şi psihic. Mă drogam şi îmi doream doar să mor”, a spus George Mocanu.

Recomandări

Anchetă la Castelul Peleș după dezvăluirile Libertatea. Corpul de control al Ministerului Culturii a cerut actele contabile din 2019 și documente interne. Mărturia unui turist șocat de hoția angajaților

După şapte ani, într-o clipă de luciditate, bărbatul a reali­­­­­­zat că trebuie să renunţe la droguri. S-a luptat cu pro­­priul organism mult timp, până a realizat că a scăpat. A încercat, apoi, vre­­me în­­­­delungată, să se reintegreze în societate. „După trei ani în care ni­­­­­­­­­­meni nu mă an­­­­ga­­­­­­ja, fără ca­­­­­­­­­­­­­să sau ori­­ce alt bun, mi-am reînce­­­­put viaţa de un­­­­­­­­­­­­deva din subsolul so­­­­­cie­­­­­­­tăţii, cu ajutorul unor prie­­­­­teni”, a afirmat Geor­­­­­­­ge Mocanu. De a­­semenea, bărbatul lu­­crează, acum, ca voluntar în ca­­­drul Aso­­­­­­­­ciaţiei Române Antidrog. 

Acum are afacerea lui

Scăpat din calvarul în care l-au aruncat dro­gurile, George poate spune, cu mâna pe inimă, că şi-a re­­­­­­ve­­­­­nit: „După o perioadă în ca­­­­­re am lucrat la un ziar, mi-am deschis o afacere, în urmă cu aproape două luni: un club sportiv în incinta Liceului Petru Poni din Ca­­­­­­pi­­­­­­­­­ta­­­­­­­­lă”. Clubul sportiv, de care George Mocanu se ocupă din această vară este ca o gură de aer pentru bu­­­­­­­cu­­­­­­­reş­­­­­­teanul de 38 de ani. Îşi petrece toată ziua pu­­­­­­­­nând pe picioare mica lui afacere. Mun­­­­­­­­­ceş­­­­­­te, la propriu, la amenajarea terenurilor, a gardurilor împrejmuitoare şi se răsplăteşte apoi cu o partidă de fotbal ori un meci de tenis de masă.

Urmărește-ne pe Google News