Sunt o femeie pentru care viata este un chin, un vis urat din care parca nu ma mai trezesc. Dupa o meningita contactata la cateva luni dupa nastere am ramas cu un handicap la piciorul stang, care mi-a influentat in rau intreaga viata. Sunt bruneta, cu ochii caprui, mai plinuta, o fire retrasa, linistita si dupa parerea unora, prea trista. Cel mai mult sufar sufleteste. Nimeni nu poate sti cu adevarat ce este in sufletul meu decat, poate, cineva care este intr-o situatie asemanatoare. Ma pot deplasa singura, dar mai incet, uneori mai greu. Totusi ies, fac cumparaturi sau o ajut pe mama in gospodarie. In ,,tinerete,, am tot sperat ca nu-mi va fi atat de greu insa m-am inselat. Am lucrat 20 de ani, dar cu timpul ,,boala,, si-a spus cuvantul, iar acum, la 39 de ani, sunt pensionata pe caz de boala. Sentimentul inutilitatii s-a accentuat. Ma simt foarte singura si nefericita. Viitorul mi se pare extrem de nesigur. Desi sunt bolnava, sunt o fire sociabila, imi place sa vad un film, un spectacol, sa citesc, sa ascult muzica. Ma pasioneaza si limbile straine. Ma simt singura, din pacate nu am copii, orasul Tg. Mures este mic, tatal meu, de care eram foarte atasata, a decedat, la fel si cea mai buna prietena a mea, o fosta colega de birou. La toate acestea se mai adauga si decesul neasteptat al prietenului meu, in urma cu mai bine de un an. Am avut parte numai de ghinioane! Singurul barbat – din toti cei pe care i-am cunoscut – care m-a iubit, m-a respectat, m-a protejat si m-a acceptat asa cum sunt, m-a lasat singura. Ce sa ma fac? Unii prieteni au plecat din oras, la altii a trebuit sa renunt, deoarece numai profitau de mine. Imi doresc un iubit sincer, cu caracter, care sa ma respecte, sa-mi fie alaturi, sa-l iubesc, sa-l ajut. Imi cunosc puterile si limitele.
Sunt realista, nu-mi doresc lucruri deosebite, imposibile. Daca cineva doreste sa-mi scrie poate sa o faca la urmatoarea adresa: Bajenaru Ana-Maria, str. Infratirii nr. 1, apartament 706, Tg. Mures, judetul Mures, cod 4300
Cu stima, Anca, Tg. Mures
Fiecare dintre noi are perioade mai putin faste
Draga Anca, nu vreau sa pretind ca te inteleg, dar pur si simplu as vrea sa-ti spun ca nu trebuie sa te lasi doborata de necazurile care te-au coplesit in ultima vreme. Uneori avem senzatia ca totul ne merge prost. Parca esti intr-o mlastina sau cuprins de nisipurile miscatoare. Cu cat te zbati mai mult, cu atat parca te afunzi mai tare. Cel mai bine ar trebui sa lasi lucrurile sa evolueze de la sine. Esti o luptatoare, ai un caracter puternic si sunt convinsa ca nu te vei lasa doborata de necazuri. Acum esti singura, dar nu cred ca vei fi pentru multa vreme. Vezi tu, nu trebuie sa ne lasam doborati de necazuri pentru ca fiecare dintre noi are perioade mai putin faste, dar cu ajutorul lui Dumnezeu si cu vointa si incredere in fortele proprii, mai devreme sau mai tarziu reusim sa trecem peste toate necazurile.
Urmărește-ne pe Google News