La câteva ore după ce extrema dreaptă a intrat în Parlamentul francez cu 89 de deputați, una dintre reprezentantele coaliției prezidențiale s-a arătat deja dornică de o cooperare cu partidul lui Marine Le Pen.
„Dacă avem nevoie de o majoritate, vom căuta și voturile Rassemblement National (Adunarea Națională – RN)”, a spus Céline Calvez parlamentara proaspăt realeasă a președintelui Emmanuel Macron. În viitor, a întărit Calvez, partidul lui Macron ar putea chiar să colaboreze cu RN pentru a adopta legi.
Ea, scrie ziarul german Die Zeit, a încălcat astfel în mod deliberat un tabu politic în Franța.
Declarația lui Calvez a venit în ciuda convenției politice care spune că nimeni nu colaborează și nu votează cu extrema dreaptă. Macron însuși a avertizat cu privire la pericolul extremismului, atunci când a candidat împotriva lui Le Pen la prezidențiale, în aprilie.
Diferența este că acum, la câteva zile după ce a pierdut majoritatea absolută în alegerile parlamentare, coaliția prezidențială are nevoie de 60 de voturi din partea opoziției pentru fiecare nouă lege.
Ministrul justiției Éric Dupond-Moretti a anunțat și el că dorește să „avanseze” împreună cu RN unele obiective comune, cum ar fi instituirea de „mai multe posturi în cadrul poliției.
Nimic nu s-a schimbat pentru Le Pen
Ziarul german amintește în acest context că programul lui Le Pen este la fel de extremist și de autoritarist ca și până acum.
Ea militează pentru „preferința națională”, spre exemplu, conform căreia persoanele cu pașaport francez ar trebui să aibă prioritate în căutarea unei locuințe și a unui loc de muncă.
În plus, ea dorește să nu mai ofere refugiaților asistență medicală și să absolve poliția de răspundere pentru acțiunile ofițerilor.
Propunerile contrazic Constituția franceză și, cel puțin până acum, valorile partidelor democratice.
Din partea ei, Le Pen a anunțat imediat că vrea să lucreze „constructiv”. Ea i-a spus lui Macron că se află în opoziție, dar că nu vrea să „blocheze sistematic” guvernul.
Această strategie o face să pară chiar mai conciliantă față de Macron decât republicanii conservatori, care au subliniat „palmaresul slab” al lui Macron pentru a exclude cooperarea.
Le Pen a declarat că nu va vota pentru mărirea vârstei de pensionare. Însă Macron se va putea baza pe voturile RN pentru alte proiecte importante, cum ar fi construcția a șase noi centrale nucleare.
Strategia periculoasă a lui Macron
Macron, au spus politologii, s-a tot folosit de extrema dreaptă pentru a se menține la putere.
Calculul său, scrie Die Zeit a fost că, într-un duel împotriva lui Le Pen, el ar avea mai multe șanse de a fi reales.
Deși Macron a fost într-adevăr reales în turul doi împotriva lui Le Pen, realitatea arată că matematica sa nu a funcționat pe termen lung. El nu are o majoritate proprie în parlament, în timp ce Le Pen și-a mărit numărul de deputați de aproape zece ori.
Macron este acum „idiotul util” al extremei drepte, a observat un editorial al echipei de jurnaliști de investigație de la Mediapart. „Există pericolul ca Rassemblement National să aibă 200 sau 250 de deputați în câțiva ani și să obțină o majoritate pe termen lung”, a spus și politologul Olivier Rozenberg.
De vină este și campania electorală a lui Macron.
În primul său discurs în funcție, în 2017, președintele a declarat că vrea să facă „totul pentru ca nimeni să nu mai aibă un motiv să voteze pentru extrema dreaptă”.
La vremea respectivă, Macron a stârnit entuziasm atât în țară, cât și în străinătate, pentru că, în calitate de european convins, dorea să lupte împotriva naționaliștilor. La alegerile locale din 2020, spre exemplu, candidații lui Macron s-au retras pentru a susține orice candidat aflat la stânga lui Le Pen. Singurul lor dușman, le-a spus atunci președintele oamenilor săi, era Frontul Național (actualul RN).
Din 2017, RN a obținut însă milioane de voturi la fiecare scrutin.
„Macron a ajutat la crearea monstrului de extremă dreapta”, a observat și ziarul britanic The Guardian. El trebuie să își schimbe urgent strategia și să se concentreze mai mult pe probleme de stânga, cum ar fi chestiunile climatice, în loc să urmărească idei de extremă dreapta, au avertizat comentatorii.
De ceva vreme însă, Macron a făcut exact contrariul. La alegerile legislative, criticile sale cele mai dure și ale miniștrilor săi nu au mai fost îndreptate împotriva lui Le Pen, ci împotriva noii alianțe de stânga, NUPES.
Dacă aceasta ar câștiga, țara ar fi amenințată de „haos” și „anarhie”, au spus miniștrii săi. Într-un discurs, Macron însuși a pus semnul egal între stânga și extrema dreaptă, spunând că ambele sunt în afara republicii.
Deocamdată, chiar și Ministerul de Interne de la Paris a refuzat să contabilizeze efectiv toți deputații aleși ai NUPES. Pe pagina cu rezultatele oficiale, unii dintre ei au fost clasificați în categoria „diverși (deputați) de stânga”, posibil pentru a diminua succesul alianței de opoziție.
Astfel se explică situația absurdă în care multe ziare, inclusiv respectatul Le Monde, au numărat în graficele lor cu nouă parlamentari NUPES mai mulți decât statisticile oficiale.
Campania a fost urmată și de acțiune propriu-zisă, la vot. În circumscripțiile în care candidații RN s-au duelat cu reprezentanții NUPES, politicienii lui Macron nu s-au mai grăbit să își cheme alegătorii la vot pentru a exclude extrema-dreaptă.
Situația a fost vizibilă inclusiv în circumscripția lui Marine Le Pen, unde candidatul lui Macron care fusese deja eliminat în primul tur a preferat votul nul în turul doi.
Această echivalare oficială a stângii radicale cu extrema dreaptă i-a influențat și pe susținătorii lui Macron. Marea majoritate a alegătorilor săi s-au abținut de la duelurile dintre NUPES și RN din turul doi.
Un deputat parizian s-a întrebat chiar de ce ar trebui „să discute mai mult cu NUPES, decât cu Rassemblement National”.
Iar între timp, deputații lui Macron au început să își exprime din ce în ce mai mult dorința de a oferi conducerea Comisiei de finanțe din parlament extremei drepte, și nu stângii. Asta în ciuda faptului că în mod tradițional, această comisie importantă revine opoziției, iar NUPES este totuși cea mai importantă forță de opoziție, din punct de vedere numeric.