ComenteazăMagdalena Șerban a fost adusă în sala de judecată la primul termen al procesului și a fost de acord să dea o declarație despre faptele de care este acuzată de procurori.
Cu toate acestea, înainte de a răspunde întrebărilor judecătorilor, ea a ținut să amintească faptul că ar avea probleme psihice și că vrea să fie judecată prin procedura simplificată.
Magistratul i-a atras atenția că faptele pentru care este judecată se pedepsesc cu închisoare pe viață, astfel că, în cazul ei, legea aflată în vigoare nu permite judecarea ei în această procedură.
Tot miercuri, judecătorul de caz a constatat existența unui memoriu depus de Magdalena Șerban la dosar. Aceasta a explicat magistratului că sunt gândurile ei, dar scrise de o colegă de celulă.
Memoriile unei criminale
Judecătorul de caz a început cu întrebări generice și a dorit să audă de la Șerban ce studii are, pe unde a muncit, care erau supărările ei din perioada anterioară crimei.
„Am bacul luat. Am făcut profesionala. Am fost concediată de la Carrefour Express unde lucram ca casieră, în decembrie, iar nivelul de trai al meu a scăzut. Mă refer la zilele în care s-au petrecut accidentele.
M-am simțit rău în acea zi. Am căutat de lucru la metrou la mai multe stații, de lucru pe la chioșcuri și pe sus. M-am simțit nefolositoare. S-a întâmplat ce s-a întâmplat și îmi pare rău.
Am lucrat și în Spania la curățenie. De la 17 la 28 de ani am lucrat în România și de la 28 la 38 în Spania. Și în Spania am fost internată într-un spital de psihiatrie. Am avut gânduri negre, amețeli”, a rememorat Magdalena Șerban.
Femeia a insistat că gesturi precum cele de la metrou nu îi sunt caracteristice amintind astfel că a lucrat în mediul social, cu bătrâni, în domeniul îngrijirilor, context în care nu a avut incidente.
„Nu sunt caracteristice mie astfel de gesturi. Am lucrat în Spania ca asistent la domiciliu pentru bătrâni și ca menajeră. Lucram cu indivizii, cu publicul mereu”.
Filmul crimei redat de „regizoare”
„Era înainte de sărbători, până în data de 15. Nu cunosc bine stațiile de la metrouri. Prima fată semăna foarte mult cu cea la care am fost în Spania. Fața ei îmi era cunoscută. Mi-au venit gânduri negre, să o împing.
Vroiam să o împing pe stația de la metrou, pe podea. Pe podeaua dintre stații. După aceste gânduri, am acționat. Pentru prima oară am văzut-o când aștepta metroul. (…)
Am împins-o o dată, după care m-a împins și ea, moment în care am împins și eu să nu cad. După ce am împins-o prima dată ar fi căzut pe podea. Și a doua oară tot pe podea ar fi căzut pentru că nu s-a mișcat, a opus rezistență.
După aceea a venit metroul iar ea a plecat. Eu am ieșit afară, m-am dus am mâncat, apoi am mai întrebat pe la magazine dacă au nevoie de vânzător. Nu am găsit și am plecat la Dristor”, a povestit femeia, apropiindu-se de momentul tragediei.
„Nu m-a interesat soarta ei, căutam pantaloni ieftini”
Șerban a continuat declarația, relatat despre momentul crimei și spune că după ce și-a văzut victima pe șine, a plecat în căutarea unor „pantaloni ieftini”.
„Am început să mă uit la mai multe persoane și vedeam negru în jurul meu. Una dintre tinere s-a apropiat mai mult de mine și eu am împins-o. Finalul nu l-am văzut că am plecat.
A căzut pe șine. A încercat să se ridice. Distanța era mai mare de 1.51 și nu se putea ridica. Când era căzuta ea striga dacă pot să iau geanta. Era cu mâinile întinse pe plafonul pe care așteaptă călătorii și geanta era în una din mâini.
Eu am lovit geanta, nu pe ea. Nu știu dacă încerca să se ridice. Nu am încercat să o ajut pentru că voiam să plec. Numai de un bărbat putea fi ridicată de acolo”, a explicat lucid femeia.
Întrebată de judecător dacă a căutat un bărbat care să o ajute pe victima ei femeia a spus că nu pentru că a plecat ca să își cumpere pantaloni.
„Nu, am plecat. Nu, nu am văzut că vine metroul. Toate persoanele au văzut că era cineva pe șine dar nu au ajutat pentru că au văzut că vine metroul.
Eu nu am văzut că vine metroul. Am plecat de acolo, dar am auzit niște țipete. Când le-am auzit eram pe scările rulante de afară.
După aceea am fost sa îmi cumpăr niște pantaloni și apoi m-a luat poliția.
Nu eram curioasă ce s-a întâmplat cu persoana pe care am împins-o pe șine, pentru că voiam să îmi cumpăr niște pantaloni și neavând bani mulți la mine căutam unii mai ieftini”.
Victima față-n față cu agresoarea
Primul termen de judecată le-a adus față-n față pe victimă și pe agresoare. Fata care a scăpat nevătămată fizic din mâinile Magdalenei Șerban a fost miercuri în sala de judecată, unde a dat o declarație și și-a expus pretențiile civile.
Tânăra a povestit momentele trăite și trauma psihică pe care a căpătat-o după acea experiență.
„Mă gândeam că o să mor. Când m-a împins a treia oara, m-am gândit că o să mor și atunci am avut acel reflex să mă întorc și am fugit câțiva metri.
Au venit oamenii și au început să strige și să urle la ea, «de ce ai încercat să faci asta?». Eu nu ma uitam la ei, am avut un moment de confuzie. Ea tot repeta «nu, nu, a vrut sa îmi ia banii». Era foarte calmă și hotărâtă.
Am întors privirea și lumea pleca. Am fugit si eu sa prind metroul. Îmi era frică să rămân cu ea pe peron. Am luat metroul și atunci am realizat ce urma să se întâmple. Nimeni nu mă băga în seamă.
I-am spus prietenului meu că o femeie a încercat să mă omoare. La Dristor plângeam foarte tare dar nimeni nu mă băga în seamă.
Am ieșit din stație și am început să fug spre dentist că acolo mergea. L-am sunat pe tatăl prietenului meu să mă ia repede pentru că nu mă simțeam în siguranță”, a povestit cu vocea tremurândă tânăra.
CITEȘTE ȘI: