Dihonia politica din comunitatea maghiara a ajuns la rascruce. Tribunalul Municipiului Bucuresti a admis ieri, dupa doua amanari, cererea Uniunii Civice Maghiare de a fi inscrisa ca partid politic, sub numele de Partidul Civic Maghiar, de dreapta, crestin-civic-democrat. Interesant e ca, desi noua formatiune nu-si disimuleaza pofta de a obtine autonomia Tinutului Secuiesc, nu a mentionat acest deziderat ca atare in Statut.
Se prefigureaza o escaladare a disputei UDMR vs PCM. Au de impartit acum un electorat etnic care, numericeste, abia de acopera pragul electoral. In nici un caz nu exista posibilitatea unui scor dublu ? de doua ori cate 5% ? asa incat ambele formatiuni sa acceada in Parlament. Doar daca unele partide romanesti si-ar ceda din voturi, repetandu-se minunea ca pe la Vaslui, Ialomita ori Giurgiu mii de electori romani sa voteze Igen. La alegerile locale din zona maghiara vor fi incrancenari pentru posturile de primari si consilieri, dar functiile vor ramane ale etniei. Alta poveste va fi la parlamentare, cand nici barem o greu de presupus alianta de ultim moment – scopul scuza mijloacele – intre UDMR si PCM nu va salva cele doua partide de riscul de a ramane in afara Parlamentului: potrivit legii, alianta ar trebui sa intruneasca 7%.
Cum s-a ajuns la aceasta rupere a electoratului maghiar? Nu pot sa nu-mi amintesc ca asta-vara, in turneul din Secuime, Traian Basescu a cochetat cu ucemistii radicali si i-a vituperat pe baronii din UDMR, iar dupa europarlamentare a avut o intalnire prieteneasca la Cotroceni cu pastorul Laszlo Tokes, sustinut de UCM si care a plecat din Deal incantat de promisiuni. I-a reusit presedintelui inca o iscusita lovitura de biliard? Lansat PCM, se va stinge UDMR? Daca da, cu ce folos pentru linistea tarii?