adoptarii normale, sau cel putin prin procedura de urgenta. Posibilitatea de principiu se manifesta in aceasta situatie intr-o multitudine de chestiuni – de la reconstituirea proprietatii urbane si funciare, la reforma Justitiei si la masuri fiscale – deosebit de variate si care nu ar trebui acoperite doar cu raspunderea membrilor unui cabinet. Care azi e, maine nu e. Restituirea proprietatilor trebuia, intr-adevar, de mult incheiata, mai ales in cazul posibilitatii de a fi redate in natura. Multe proprietati – imobile, mari capacitati industriale – nici nu vor mai putea fi restituite. Cei indreptatiti trebuie sa fie despagubiti. Un prim pas s-a si facut, prin cele 30 de milioane de euro pentru fostul rege Mihai I. Proprietatile trebuie sa fie echivalate in bani, insa, insumeaza multe miliarde de dolari. Batranii proprietari vor primi actiuni, inclusiv creante libiene sau somaleze, ce nu le vor fi de folos. Nici un guvern nu-si poate aroga dreptul de a lua de capul lui asemenea hotarari, care angajeaza pe termen lung finantele tarii. La fel, reforma Justitiei. Astfel de legi sunt apanajul Parlamentului, inclusiv al Opozitiei. Adica sunt raspunderea celor alesi si platiti de contribuabili sa legifereze. Altminteri, Guvernul si-ar putea asuma raspunderea si pentru desfiintarea costisitorului Parlament. Ca fiindu-i inutil.

 
 

Urmărește-ne pe Google News