ComenteazăDupa aproape 3 ani in care autoritatile romane s-au dat de ceasul mortii s-o gaseasca – fiind semnalata ba in Israel, ba in Costa Rica – Vlas apare ca o floare la poarta Ambasadei romane din Tel Aviv;
La ambasada, Maria Vlas declara ca actele i-au fost furate in anul 2000. In plus, n-a fost in stare sa-i spuna ambasadoarei Mariana Stoica unde a locuit la Tel Aviv!;
Aflata acum in mainile autoritatilor romane, refuza sa-si angajeze un avocat, primind unul din oficiu, asta dupa ce beneficiase de serviciile unuia din cei mai bine platiti avocati din lume, israelianul Yoram Sheftel, pe care il trimisese sa negocieze in numele ei, la Bucuresti;
Cu toate ca le spune procurorilor romani ca le va furniza toate detaliile in legatura cu escrocheria FNI, Maria Vlas le declara ca are pierderi de memorie;
In fata anchetatorilor, ba ia toata vinovatia asupra sa, admitand ca e raspunzatoare de toate capetele de acuzare, ba da vina pe Sorin Ovidiu Vintu, cel care a infiintat FNI in 1995;
Maria Vlas a trecut prin mai multe schimbari succesive de imagine, devenind acum greu de recunoscut fata de imaginea femeii care parasea tara, pe furis, in primavara anului 2000, spunandu-le investitorilor FNI ca banii lor sunt in siguranta.
La intrebarea noastra referitoare la sanatatea mintala a celei de-a 13-a din „Lotul FNI” a incercat sa raspunda cunoscutul medic psihiatru Florin Tudose, de la Spitalul Universitar Central: „Ideea ca pleci din tara si te ascunzi definitiv e buna pentru cei mai tari dintre spioni, nu pentru gospodinele care dau tunuri. Atunci cand a fugit sau a fost facuta sa fuga din tara, Ioana Maria Vlas nu s-a gandit nici un moment la consecintele pe care aceasta izolare le-ar putea avea asupra psihicului. Pana atunci a dus-o bine mersi, era pusa sa dea declaratii ca totul merge bine si nu e nici o problema cu fondul, pentru ca apoi sa se izoleze complet intr-o tara straina si sa traiasca sub presiunea unui pericol permanent si intr-o fuga continua. Avand in vedere ca nu mai este nici la prima tinerete si nu e nici o Mata Hari, spaima de a nu fi recunoscuta si izolarea i-ar fi putut provoca oricand o trauma psihica.
Acum se comporta ca un om care nu mai are ce sa piarda. In cazurile clinice reale, o astfel de trauma psihica poate determina tulburari de memorie, dar nu definitive. Pe masura scaderii depresiei, dupa un tratament de specialitate, amintirile vor aparea. Dar anchetata pe fondul unei astfel de traume, ea poate face declaratii neconcludente si poate fi macinata de gandul sinuciderii.”